lombard, ~ă [At: P. MAIOR, IST. 275/3 / A și: lombard / Pl: (1-17) ~rzi, ~e, (înv, sm) ~i, (18-19) ~uri / E: fr lombard, it lombardo, ger Lombard] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Lombardiei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Lombardia. 5 sm (Lpl) Popor care trăiește în Lombardia. 6-7 a Care aparține (Lombardiei sau) lombarzilor (5) Si: (îvr) lombardic (1-2), lomardicesc (1-2). 8-9 a Referitor (la Lombardia sau) la lombarzi (5) Si: (îvr) lombardic (3-4), lombardicesc (3-4). 10-11 a Specific (Lombardiei sau) lombarzilor Si: (îvr) lombardic (5-6), lombardicesc (5-6). 12 a (Îs) Școala ~ă Școală de pictură înființată în sec. XVI în Lombardia, ai cărei principali reprezentanți au fost Correggio și frații Carraci. 13 sf Dialect nordic al limbii italiene, care este vorbit în Lombardia. 14 smp (Înv) Negustori de origine italiană care făceau comerț cu metale prețioase sau cu produse alimentare și care împrumutau bani pe amanet. 15 sn Instituție de credit care acordă împrumuturi având drept garanție efecte publice, acțiuni, obligațiuni etc. sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 16 sn Împrumut având drept garanție efecte publice sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 17-18 smf, a (Înv) Longobard (1-3).

LOMBARD², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Lombardia. II. adj. ♦ arhitectură ~ă = arhitectură romană din nordul Italiei (în sec. XI); benzi ~e = benzi verticale în relief ușor care decorau zidurile exterioare ale primelor biserici romane; lezene (1). ◊ (s. n.) dialect italian vorbit în Lombardia. (< fr. lombard)

lombard² (referitor la Lombardia) adj. m., s. m., pl. lombarzi; adj. f., s. f. lombardă, pl. lombarde

lombard¹ (locuitor) adj. m., s. m., pl. lombarzi; adj. f., s. f. lombardă, pl. lombarde

LOMBARDO, familie de arhitecți și sculptori italieni. Tatăl Pietro L. (1435-1515), a lucrat la Veneția, adaptând principiile arhitecturii clasice la gustul pentru policromie al venețienilor (Monumentul funerar al lui Niccolò Marcello, biserica Santa Maria dei Miracoli – capodopera sa, în colab. cu cei doi fii). Fiul său Antonio L. (1458-1516), este autorul capelei lui San Zeno din San Marco (Veneția), iar Tullio L. (c. 1455-1532), continuând opera fratelui, ajunge la un rafinat și original clasicism (Școala de la San Marco, Mormântul lui Guidarello Guidarelli la Ravenna).

PIERRE (PIER, PIETRO) LOMBARDO v. Petrus Lombardus.