LJUBLJANA [λubλána], capitala Sloveniei, situată în partea central-vestică a țării, în Câmpia Savei, pe râul Ljubljanica, la 290 m alt.; 270 mii loc. (1995). Nod de comunicații. Constr. de turbine și mașini grele; ind. electrotehnică, textilă, a încălțămintei, chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), a celulozei și hârtiei și alim. Poligrafie. Academie de științe și arte (1938). Universitate (1919). Centru de cercetări nucleare. Teatre. Muzeu de artă (1888). Muzeu Național de Arheologie (1821). Monumente: castel (sec. 12, refăcut în sec. 16 și 18), biserică franciscană (sec. 17), dom (1714), primărie (1718). Târg internațional de mostre. În Antichitate, aici s-a aflat un castru roman care ulterior a devenit orașul Emona (sec. 1 d. Hr.), distrus în sec. 5 de vizigoți și apoi de huni. Atestat documentar în Evul Mediu, din 1144, ca făcând parte din stăpânirea ducilor Carintiei. Din a doua jumătate a sec. 13 – cu numele german de Laibach – primește dreptul de oraș și devine centrul administrativ al Krainei, împreună cu care trece, în 1335, la Habsburgi. Sediul unui episcopat (1461). Centru al mișcării de eliberare națională a slovenilor (sec. 19). Reședință (1809-1813) a guvernatorului general francez al Provinciilor ilirice. După Congresul de Pace de la Viena (1814-1815), L. a trecut din nou la Austria. În ian.-mart. 1821, aici, s-a desfășurat un congres al Sfintei Alianțe, care a hotărât măsurile de înăbușire a mișcărilor revoluționare din Regatul Neapolului, Spaniei și Greciei. În 1918, a intrat în componența Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor. În 1941 ocupat de italieni, apoi din 1943 de trupele germane; eliberat în mai 1945. Din 1993, capitala Sloveniei independente.