3 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

les sn [At: PĂSCULESCU, L. P, 165 / Pl: ~uri / E: bg лес] (Olt) Desiș (3).

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEȘ2 s. m. v. leah.

LEȘ1, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leș.

LEȘ1, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leș.

leah2, ~ă [At: CORESI, ap. GCR. I, 25/24 / V: leaf sm, leav sm, leș sm / Pl: lehi, leahi, leși / E: ucr лях] 1-2 smf, a (Persoană) originar(ă) din Polonia Si: polon, polonez, (îrg) poleac, (îrg) polecesc, (înv) polonesc. 3 sm (Mol) Vânt rece care suflă dinspre nord.

leș1 sn [At: CR (1829), 138/4 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc leș] (Pop) Cadavru (1).

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

LEȘ2, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stîrv. Ai auzit dumneata vreodată moarte de om să nu se afle și leș să nu iasă la lumină? SADOVEANU, B. 112. Să-mi fie aruncat leșul în groapa săracilor. Sînt acolo, între ai mei. CAMIL PETRESCU, B. 238. Pe cîmpul cel de lupte Apar grămezi de leșuri, grămezi de arme rupte. ALECSANDRI, O. 218.

LEAH leși m. înv. Persoană care face parte din populația Lehiei (Poloniei) sau este originară din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

LEȘ ~uri n. depr. Animal mort; mortăciune; zdohnitură; hoit; stârv. /<turc. leș

LEȘ s.n. (Mold., Ban.) Pîndă. A: Ereticii lui Navot ... puși în leș la strîmtori. DOSOFTEI, VS. C: Lesh. Insidiae. AC, 350. Etimologie: magh. Ies. Vezi și aleș, aleșui, leașnic, leșui, leșuitor, leșuitură. $Cf. l e ș u i t u r ă.

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].

leș n. cadavru: leșurile plutesc pe rîuri BĂLC. [Turc. LEȘ].

Leși m. pl. vechiul nume al Polonilor. [V. Leah].

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.

1) leș n., pl. urĭ (turc. leš, d. pers. laše, laš; ngr. lési, bg. sîrb. leš). Rar. Hoĭt, cadavru.

2) leș și aléș n., pl. urĭ (ung. les, pîndă. V. leșuĭesc 1). Vechĭ. Pîndă: a se pune în leș orĭ aleș (a leș). Azĭ. Trans. Aleș, leșnic, crîsnic (de prins pește) și leș, locu rămas gol după ce s’a tăĭat pădurea (pin aluz. la locu gol pe care ți-l facĭ în prejur cînd te puĭ la pîndă în tufiș). V. ambuscadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!leah (înv.) adj. m., s. m., pl. Ieși; adj. f., s. f. lea

leș (pop.) s. n., pl. leșuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEȘ s. cadavru, corp, hoit, mortăciune, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leah (-lehi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh.Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

leah, lehi, (leș), s.m. – (arh.) Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea, 1924: 87). ♦ (top.) Fața Leahului, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Leach, Leaha, Leahu, nume de familie (27 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. lěchǔ (Miklosich, cf. DER), cf. ucr. ljach (DER); din rus. lǐehǔ (Șăineanu, Scriban); din ucr. ljach (DEX).[1] modificată

  1. [încadrare greșită în original] s.n. → s.m. — Ladislau Strifler

leș, s.m. – v. leah („polonez”).

leah, lehi, s.m. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).[1] modificată

  1. [încadrare greșită în original] s.n. → s.m. — Ladislau Strifler

leș, -i, (leah), s.m. – Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea 1924: 87). – Din leah „polonez” (< ucr. ljach).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEȘU, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în depresiunea cu același nume de la poalele M-ților Bârgău, pe râul L.; 3.010 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul L.). Expl. și prelucr. lemnului. Centru de cusături populare. Festival etnofolcloric anual „Rapsodia trișcarilor” (în sept.).

Intrare: les
les
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leah (s.m.)
substantiv masculin (M42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leah
  • leahul
  • leahu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leah
  • leahului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
  • leahule
plural
  • leșilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leș
  • leșul
  • leșu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leș
  • leșului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
  • leșule
  • leșe
plural
  • leșilor
leav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leș (s.n.)
leș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leș
  • leșul
  • leșu‑
plural
  • leșuri
  • leșurile
genitiv-dativ singular
  • leș
  • leșului
plural
  • leșuri
  • leșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leah, leșisubstantiv masculin
lea, leșe / lea, lehesubstantiv feminin

etimologie:

leș, leșurisubstantiv neutru

  • 1. Cadavru, hoit, mortăciune, stârv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai auzit dumneata vreodată moarte de om să nu se afle și leș să nu iasă la lumină? SADOVEANU, B. 112. DLRLC
    • format_quote Să-mi fie aruncat leșul în groapa săracilor. Sînt acolo, între ai mei. CAMIL PETRESCU, B. 238. DLRLC
    • format_quote Pe cîmpul cel de lupte Apar grămezi de leșuri, grămezi de arme rupte. ALECSANDRI, O. 218. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.