Leibniz (Gottfried Wilhelm) m. unul din cei mai mari învățați al tutulor timpurilor, născut în Leipzig: filozof, matematic, jurisconsult, om de Stat și teolog. El descoperi, odată cu Newton, calculul diferențial, imagină sistema monadelor și deveni capul școalei optimiste (1646-1716).

LEIBNIZ [láibnits], Gottfried Wilhelm (1646-1716), filozof și matematician german. Spirit enciclopedic, a avut preocupări în multe domenii: teologie, filozofie, logică, matematică, științele naturii, drept, istorie etc. A deținut funcții diplomatice (din 1665) sub diferiți principi germani. La propunerea sa a fost creată Academia de Științe din Berlin (1700). A elaborat, independent de Newton, calcului infinitezimal, descoperire ce a influențat decisiv sistemul său logic și filozofic, care pune la baza existenței monadele, substanțe spirituale indivizibile, independente unele de altele și active („Monadologia”). Concordanța dintre monade este stabilită de monada supremă, Dumnezeu, lumea noastră fiind „cea mai bună dintre toate lumile posibile” („Teodiceea”). Critica făcută de L. teoriei lui Locke despre intelect, a influențat pe Kant și pe iluminiștii germani („Noi eseuri asupra intelectului uman”). În logică, L. a formulat principiul rațiunii suficiente; manuscrisele publicate în sec. 20 îl indică drept unul dintre întemeietorii logicii.