2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Leaota m. munți situați între Dîmbovița și Ialomița cu culmi netede: 2100 metri.
LIOTĂ, liote, s. f. (Pop. și fam.) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bg., sb. lihota.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leaotă sf vz liotă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
liotă sf [At: JIPESCU, O. 34 / P: li-o~ / V: (Reg) leo~, leao~, leho~, lioa~, leoa~, loae~, loe~ / A și: lio~[1] / Pl: ~te / E: bg лихота, srb lihota] (Pfm; mpl; udp „de”) 1 Grup mare de oameni. 2 (Pex) Grup mare de ființe Si: ceată, droaie, gloată, mulțime. 3 (Fig) Număr mare de ani Si: mulțime. 4 (Spc) Totalitate a celor care locuiesc împreună, formând o familie Si: (irn) familie. modificată
- În original, incorect tipărit: A și: leo~ — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIOTĂ, liote, s. f. (Pop. și fam.) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bg., scr. lihota.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIOTĂ, liote, s. f. Grămadă, mulțime, droaie, gloată. Peste liotă, mai mare era Ivan. STANCU, D. 201. A fost odată un rumîn sărac, care mai avea pe cap și o liotă de copii. VISSARION, B. 93. Ș-o-nțolit liota de frați ce-i avea. ȘEZ. XXIII 54. Ștefan-vodă cînd sosea Cu oastea, cu liota Pe voinic îl întîlnea. TEODORESCU, P. P. 502. ◊ Fig. Crede-mă pe mine, care-s chinuit de atîta liotă de ani. POPA, V. 98. – Pronunțat: li-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIOTĂ ~e f. rar Mulțime neorganizată; adunătură; gloată. [Sil. li-o-] /<bulg., sb. lihota
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
liotă (leotă) f. ceată numeroasă: cu liota de copii după dânșii ISP. atâta leotă de lume ISP. [Cf. Mold. (Suceava) glàotă, copii (= gloată)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leáotă, V. liotă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
líotă f., pl. e (bg. rut. lihotá, viclenie, prefăcătorie, pol. lichota, nevoĭe, nevoĭaș, d. vsl. lihŭ, de prisos [Bern. 1, 718]. Cp. cu piotă). Vest. Mold. sud. Iron. Mulțime, gloată, ceată, potaĭe, pojijie: o liotă de Arabĭ (ChN. 1, 242), de Jidanĭ, de copiĭ. – Și leáotă și leáhotă (ea dift.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
liotă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. liotei; pl. liote
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
liotă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. liotei; pl. liote
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
liotă s. f., pl. liote
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
liotă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
liotă, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LIOTĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
liotă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
liotă (liote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LEAOTA, masiv muntos cristalin în Carpații Meridionali, despărțit de Bucegi prin văile Ialomiței și Brăteiului, iar de Făgăraș și Piatra craiului, prin culoarul Rucăr-Bran. Prezintă culmi domoale, cu întinse suprafețe de eroziune, desfășurate sub forma unor plaiuri situate la 1.600-1.700 m lat., dominate de mai multe vârfuri: Pietrele Albe (1.888 m), Cioara (1.853 m), Sf. Ilie (1.794 m) ș.a. Alt. max.: 2.133 m (vf. Leoata). Întinse pășuni alpine. Turism.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
liotă, liote s. f. (pop.) grămadă, mulțime (de ființe), gloată
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
liotă, liotesubstantiv feminin
-
- Peste liotă, mai mare era Ivan. STANCU, D. 201. DLRLC
- A fost odată un rumîn sărac, care mai avea pe cap și o liotă de copii. VISSARION, B. 93. DLRLC
- Ș-o-nțolit liota de frați ce-i avea. ȘEZ. XXIII 54. DLRLC
- Ștefan-vodă cînd sosea Cu oastea, cu liota Pe voinic îl întîlnea. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
- Crede-mă pe mine, care-s chinuit de atîta liotă de ani. POPA, V. 98. DLRLC
-
etimologie:
- lihota DEX '98 DEX '09