LAUE [láuə], Max Theodor Felix von (1879-1960), fizician german. Prof. univ. la Berlin și Göttingen. Elev al lui Max Planck. A formulat (1931) teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale („Unde ale materiei și interferențele lor”). Contribuții în optică, în istora fizicii; a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită (1912) difracția radiațiilor X pe cristale (a introdus conceptul de entropie). Lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică, istoria fizicii („Teoria relativității”, „Tabloul fizic al lumii”). Premiul Nobel pentru fizică (1914).