lasso sn vz lasou

lasou sn [At: ENC. ROM. / V: lasso / S și: lassou / Pl: ~ri / E: fr lasso] Laț lung din piele sau din sfoară, folosit la prinderea animalelor (sălbatice).

LASOU s.n. Frînghie sau curea lungă prevăzută cu un laț, care se leagă de șa și este folosită în America de Sud la prinderea animalelor sălbatice. [< fr. lasso, cf. sp. lazo].

LASOU s. n. frânghie sau curea lungă cu un laț, care se leagă de șa, folosită în America de Sud la prinderea animalelor sălbatice. (< fr. lasso)

LASOU ~ri n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită pentru prinderea animalelor sălbatice. /<fr. lasso

lasou s. n., art. lasoul; pl. lasouri

lasou s. n., art. lasoul; pl. lasouri

lasou s. n., art. lasoul, pl. lasouri

LASSO, Orlando di (LASSUS, Roland de) (c. 1532-1594), compozitor franco-flamand. Capelmaistru la biserica Lateran din Roma (1553-1554) și la capela de la Curtea ducelui Albert V de Bavaria (din 1563). Creația sa (peste 2.000 de lucrări religioase și laice: mise, motete, madrigale, psalmi, vilanele) marchează, împreună cu aceea a lui Palestrina, punctul culminant al polifoniei vocale din sec. 16. Reunind tradițiile mai multor țări apusene, opera sa exploatează toate formele epocii, oferind genurilor existente noi dimensiuni.