Langhedoc n. 1. veche provincie franceză cu cap. Taluza; 2. canal ce reunește Atlanticul cu Mediterana (Langhedocian).

LANGUEDOC [lãgdók], provincie istorică în partea de S a Franței, situată între Masivul Central Francez (la N), fl. Rhône (E), G. Lion (SSE) și fl. Garonne (V). Orașe pr.: Toulouse, Nîmes, Montpellier, Castres ș.a. Expl. forestiere, de bauxită, plumb, zinc și cărbuni. Cereale. Pomicultură și viticultură (denumire a unor soiuri de vin celebre). Creșterea oilor. Pescuit.