LAGRANGE [lagrã:ʒ], Albert (pe numele religios Marie Joseph) (1855-1938), călugăr francez. Dominican. Fondator al Școlii practice pentru studii biblice din Ierusalim. A inițiat studiile critice asupra textelor biblice („Studii asupra religiilor semitice”, „Mesianismul la evrei”, „Metoda istorică, îndeosebi cu aluzie la Noul Testament”).

LAGRANGE [lagrã:ʒ], Joseph Louis, conte de (1736-1813), matematician și mecanician francez. Prof. la Școala Regală de Artilerie și fondator al Academiei de Științe din Torino. Prof. la Academia de Științe din Berlin (unde i-a succedat lui Euler ca director al Secției de Matematică, 1766-1787) și apoi la Școala Normală și Școala Politehnică din Paris (din 1797). A pus bazele mecanicii analitice („Mecanica analitică”) și ale calcului variațional, ocupându-se îndeosebi de integrarea ecuațiilor cu derivate parțiale („Teoria funcțiilor analitice”). Contribuții la teoria numerelor, în trigonometria sferică, mecanica cerească și analiza numerică („Tratat de rezolvare a ecuațiilor numerice de toate gradele”), unde a introdus polinoamele de interpolare care-i poartă numele. A studiat mișcarea planetelor sistemului solar, în special sateliții lui Iupiter. Președinte al comisiei de introducere a sistemului metric (1793).

GARRIGOU-LAGRANGE [garigú-lagránj], Marie Aubin Gontran (R.P. Reginald) (1877-1964), filozof și teolog (călugăr dominican) francez. Prof. univ. la Roma. Reprezentant al neotomismului francez, a criticat modernismul („filozofiile devenirii” – hegelianismul, materialismul istoric etc.). Op. pr.: „Sensul comun, filozofia științei și formulele dogmatice”, „Sinteza tomistă”.