JUNIME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime.

junime sf [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 173/23 / Pl: ~mi / E: june + -ime] 1 (Înv) Tineret. 2 (Înv) Tinerețe. 3 (Art)^[1] Societate culturală înființată la Iași în 1867.

JUNIME, junimi, s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime.

JUNIME, junimi, s. f. (Învechit) Tinerime, tineret. Mișcarea literară ce s-a produs în junime de cîțiva ani încoa. MACEDONSKI, O. IV 3. Junime scumpă, frumoasă auroră A patriei romîne. EMINESCU, O. IV 56. Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.

JUNIME ~i f. înv. Totalitate a junilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); tineret. [G.-D. junimii] /june + suf. ~ime

junime f. 1. tinerime; 2. numele unei societăți literare, înființată la Iași în 1867, transformată apoi în partidul politic junimist.

* juníme f. (d. june). Poet saŭ iron. Tinerime.

!Junimea (societate literară) s. propriu f. art., g.-d. art. Junimii

*Junimea (societate literară) s. propriu f., g.-d. Junimii

junime (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junimii

*junime (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junimii

junime s. f., g.-d. art. junimii; pl. junimi

JUNIME s. v. tineret, tinerime.

junime s. v. TINERET. TINERIME.

JUNIMEA, societate literară românească, inițiată de Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi la Iași, în 1863-1864. Și-a desfășurat activitatea prin ședințe literare săptămânale, prelegeri publice, cu mijloace de formare a unui orizont larg științific și de educare estetică, și prin revista „Convorbiri literare”, mai întâi la Iași, apoi, din 1885, până la încetarea activității, în 1944, la București. A promovat o literatură de valoare, subliniind rolul factorului estetic în producerea și aprecierea operei de artă, a trezit și a impus spiritul critic în cultura română, combătând pseudocultura, superficialitatea, impostura, introducând o direcție nouă în gândirea și literatura română. S-a pronunțat în problemele limbii și ortografiei (în special Maiorescu), pledând pentru cultivarea unei limbi eliberate de exagerări puriste sau diverse mode (ex. italienismul), pentru îmbogățirea și modernizarea limbii literare. A încurajat, deopotrivă, istoria, filologia, geografia, acordându-le spații largi în „Convorbiri literare”, mai ales în perioada bucureșteană, J., și în special mentorul ei spiritual, T. Maiorescu, au avut merite în afirmarea clasicilor literaturii române: M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, I. Slavici. Conservatori moderați, adepți ai unui liberalism moderat, unii dintre Conducătorii J. (T. Maiorescu, Petre P. Carp ș.a.) au creat (1881), pe plan politic, în cadrul Partidului Conservator, o grupare distinctă – junimiștii.

JUNIMEA ROMÂNĂ, revistă editată la Paris, lunar, de societatea „Junimea română” (mai-iun. 1851). A militat pentru unirea Principatelor și pentru egalitatea în drepturi a cetățenilor.