JONES [dʒəunz], Allen (n. 1937), pictor și sculptor britanic. Reprezentant al curentului pop-art britanic (împreună cu D. Hockney și R. Kitaj), căruia îi dă o interpretare originală prin accentuarea fetișismului, a senzualității imaginilor („Fata verde”), a fascinației pentru dans și hermafroditism („Dansatori spanioli”).

JONES [dʒəunz], Elvin Ray J. (1927-2004), baterist american. Creator al unui stil complex, poliritmic. Partener al lui John Coltrane în cvartetul înființat de acesta. Execuțiile sale reprezintă adevărate solo-uri, chiar și în acompaniament. Exercită o puternică influență asupra multora dintre bateriștii generației sale. Numeroase înregistrări.

JONES [dʒəunz], Ernest (1879-1958), medic și psihanalist britanic. Prof. univ. la Totonto (Canada). A introdus în psihanaliza în țările anglo-saxone („Ce este psihanaliza”). Eseuri („Psihologia religiei”, „Hamlet și Oedip”). Cunoscut mai ales pentru lucrarea „Viața și opera lui S. Freud”.

JONES [dʒəunz], Henry Arthur (1851-1929), dramaturg englez. A contribuit la introducerea dramei realiste moderne în teatrul englez. Melodrame („Regele de argint”), comedii satirice cu tematică socială, dovedind o inteligentă construcție dramatică („Lovit din plin”, „Dansatoarea”, „Mincinoșii”, „Ipocriții”).

JONES [dʒəunz], Sir Harold Spencer (1890-1960), astronom britanic. A determinat (1941) paralaxa solară. Studii legate de rotația Pământului și de deplasarea polilor tereștri.

JONES [dʒəunz], Inigo (1573-1652), arhitect și scenograf englez. Inițiatorul arhitecturii clasice în Anglia. Influențat de Palladio, a construit la Londra „Banqueting House” (Whitehall) și „Queen’s House” la Greenwich.

JONES [dʒəunz], James (1921-1977), scriitor american. Romane realiste evocând absurditățile războiului sau lumea contemporană, remarcabile prin violența tonului polemic („De aici până la eternitate”, „Unii veneau în fugă”, „Vesela lună mai”).

JONES [dʒəunz], Le Roi (ulterior Imamu Amiri Baraka) (n. 1934), scriitor afro-american. Operă de mare expresivitate amintind, în poezie, de ritmurile africane („Prefață la un anunț de sinucidere în 20 de volume”, „Conferențiarul mort”). Drame naturaliste având ca temă discriminarea rasială („Dutchman, sclavul”, „Un asasinat recent”). Romane („Sistemul Infernului lui Dante”); eseuri („Acasă”, „Poezia magică neagră”).

JONES [dʒəunz], Tom (pe numele adevărat Thomas Jones Woodword) (n. 1940), solist vocal britanic. Lansat în 1965, se impune printr-o voce puternică, potrivită pentru balade dramatice („Green Grass of Home”, „Delilah”).

JONES [dʒəunz], Tommy Lee (n. 1946), actor american de film. Personalitate puternică, se remarcă mai ales în roluri de compoziție („Fata de miner”, „Șobolanul de apă”, „JFK”, „Născuți asasini”). Premiul Oscar: 1993 („Evadatul”).

JONES [dʒəunz], Vaugham F.R. (n. 1952), matematician neozeelandez. A studiat teoria nodurilor, perfecționând clasificarea matematică a acestora. Medalia Fields (1990).

JONES [dʒəunz], Sir William (1746-1794), orientalist și jurist britanic. Unul dintre creatorii filologiei comparate („Tratat asupra poeziei orientale”, „Gramatica persană”). A tradus „Sakuntala” și „Legile lui Manu”.

DOW-JONES [dau dʒəunz] 1. Metoda D.-J. = metodă de previziune a evoluției cursurilor la bursă, bazată pe analiza grafică a indicilor bursieri, pusă la punct de brokerii americani C.. H. Dow și E. Jones. 2. Index D.-J. = index american de prețuri, publicat, în 1883, de buletinul oficial al companiei Dow-Jones. 3. Indicele D.J. (mediile D.J.) = media cursurilor valorilor la bursă aparținând celor mai reprezentative 30 de companii din industrie, 15 companii de utilitate publică și 20 de transporturi, precum și media generală a acestor 65 de valori la sfârșitul unei zile de tranzacții la bursa din New York. 4. Teoria D.J. = teorie conform căreia se poate efectua o analiză a pieței după evoluția indicelui D.J. din industrie și transporturi (este considerată, în mod greșit, ca o metodă de previziune a evoluției economice).

ROBERT-JONES [robér-ʒon], Philippe (n. 1924), istoric și critic belgian de artă. Prof. univ. la Bruxelles. Conservator-șef al Muzeelor Regale de Arte Frumoase din Bruxelles (1961-1985). Numeroase lucrări („Caricatura franceză între 1860 și 1890”, „Presa satirică ilustrată între 1860 și 1890”, „Arta majoră”, „Pictura nerealistă a sec. XIX”). Autor de poeme. M. de onoare al Acad. Române (1997).