IOAN ALBERT (JAN [yan] OLBRACHT), rege al Poloniei din dinastia Iagełło (1492-1501). În timpul domniei sale s-a întărit puterea șleahtei, iar țăranii au fost legați de glie (1496). Încercând să supună Moldova, a inițiat, în 1497, o campanie, dar a fost înfrânt de Ștefan cel Mare; în 1499, a încheiat o alianță antiotomană cu domnul român.

JAN „Magister” (sec. 15), meșter pietrar. A realizat, la comanda lui Ștefan cel Mare, mai multe pietre funerare pentru necropola domnească de la biserica Sf. Nicolae din Rădăuți. Decorul, un câmp central acoperit cu motivul palmetei, și chenarul, constituit din inscripția funerară, tratate în relief plat, se disting prin acuratețea și eleganța desenului.

JAN MAYEN [jan májən], insulă vulcanică norvegiană în N Oc. Atlantic, la 480 km E de Groelanda; 372,5 km². Alt. max.: 2.277 m (vulcanul Beerensberg, ultima erupție în 1732). Climă subarctică maritimă. Ghețari. Tundră. Bauxită. Pescuit. Descoperită de H. Hudson în 1607 și redescoperită în 1614 de navigatorul olandez Jan Jacobszoon May, al cărui nume îl poartă. Anexată de Norvegia (1929). Stație de radionavigație și meteorologică.

JAN VAN LEIDEN [jan van léidə] (pe numele adevărat Jan Beuckelszoon) (c. 1509-1536), predicator anabaptist. olandez. Conducător al comunității teocratice din Münster (apr. 1534-iun. 1535), instaurată în urma unei răscoale a adepților săi, a introdus comunitatea bunurilor și poligamia. După înfrângerea comunei a fost torturat și ucis (ian.).

JAN Z ROKYCAN [janzrókitsan] (c. 1390-1471), lider religios din Boemia. Unul dintre conducătorii husiților; din 1432, șef al grupării de stânga. Arhiepiscop al Bisericii husite, l-a sprijinit pe regele Jiři z Podĕbrad în lupta contra Bisericii romano-catolice, care inițiase o cruciadă împotriva husiților (1467-1471).