Israíl (-li), s. m. – (Înv.) Izraelit. – Var. Iz(d)rail, Izrael, Israel. Gr. ’Iσραήλ, în parte prin intermediul sl. Iz(d)rail. Sec. XVI. – Der. israilime, s. f. (înv., poporul lui Israel); israiltean, s. n. (înv., israelit); israelit, s. m., din fr. israélite; israiltenesc, adj. (înv., israelit).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink