Iéne s. m. – Personaj care reprezintă ideea de somn, echivalent popular al lui Morfeu. – Var. Ene. Ngr. ’Iάννης „Ion” (DAR). – Der. Ienache, s. m. (beție), care este și nume de botez și nume de familie, cf. ngr. ’Iάννάϰης; enăci, vb. (a zăpăci).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IÉNA s. f. sticlă de ~ = sticlă rezistentă la foc. (cf. Jena)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iéna s.f. (în sint. sticlă, vas de iena) Sticlă rezistentă la foc ◊ „În institut a fost asimilată tehnologia de fabricație a sticlei tip iena și pyrex din care se produc sortimente multiple de baloane, vase și alte ustensile necesare chimiștilor ce lucrează în laboratoare. Turdaterm, cum a fost denumit acest tip de sticlă (se produce într-o secție specială creată la fabrica de sticlă din Turda), este un exemplu reușit de colaborare între cercetare, proiectare și producție.” R.l. 8 XI 75 p. 3 [scris și jena] (din n.loc. germ. Jena; DC)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink