hănesc, ~ească a [At: ȘIO, ap. DA ms / Pl: ~ești / E: han² + -esc] 1 Care aparține hanului¹ (1). 2 Specific hanului¹ (1). 3 Referitor la han¹ (1). 4 Care provine de la han¹ (1). 5 De han¹ (1). 6 (Îs) Sate ~ești Cele șapte sate din județul Doroboi, date în stăpânirea hanului¹ în anul 1595.

HĂNESC adj. Ce ține de un Han.

hănesc a. ce ține de Han: satele hănești BĂLC.

hănésc, -eáscă adj. (d. han). De han, al hanuluĭ tătăresc.

HĂNEȘTI, com. în jud. Botoșani, pe râul Bașeu; 2.358 loc. (1998). În satul Hănești biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1802), construită de M. Sturdza, precum și un conac (1880).

Hăn/escu, -ești, -țești v. Ioan VIII 1, 6.

hănesc, hănească, hănești, adj. (înv.) care ține de han, care se referă la stăpânirea hanului.