căutare avansată
13 definiții pentru Huila, huilă   declinări

HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, l-a fabricarea cocsului metalurgic, l-a extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, sensul (2) migrase la cuvântul următor, huița. - cata

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural negru, compact, dur, sfărâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, l-a fabricarea cocsului metalurgic, l-a extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. – Din fr. houille.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ ~e f. Cărbune natural negrustrălucitor întrebuințat drept combustibil și în industrie; cărbune de pământ. /<fr. houille
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos s-au fibros. [Pron. hui-. / < fr. houille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ s. f. cărbune de culoare neagră, cu luciu sticlos și gras, compact. (< fr. houille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural, compact, lucios, negru s-au negrucenușiu, întrebuințat k combustibil, l-a fabricarea cocsului metalurgic și l-a extragerea, prin disti­lare, a gazului de iluminat; cărbune de piatră.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

huílă s. f., g.-d. art. huílei; pl. huíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huilă f. cărbune de pământ, de un negru lucios și lesne arzător, care se găsește în interiorul pământului; încălzită în aparate speciale, huila dă gazul de luminat, coksul și gudronul, din care se extrage acidul fenic, benzina și colorile anilinei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*huílă f. (fr. houille, valonic hul, d. vgerm. skolla, ngerm. scholle, bulgăre). Cărbune de pămînt (V. cărbune). Huila albă, forța motrice a cascadelor. – Și uilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HUILA, Nevado del ~, masiv vulcanic în V Columbiei, în Cordillera Centrală a Anzilor, l-a NE de Popayán. Alt.: 5.750 m. Acoperit până l-a 4.700 m cu tufișuri xerofite (paramo); zăpezi persistente (l-a peste 4.700 m).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

huilă, (engl.= huila), var. de cărbune de pământ sup. caracterizat printrun conținut ridicat în C (7594%) și putere calorică ridicată. Este compact, de culoare neagră s-au neagră cenușie, cu luciu sticlos, gras și strălucitor; dur, dar cu spărtură concoidală s-au neregulată. H. face parte din cărbuni cocsificabili. În România, se găsește în Banat (l-a Anina, Secu, Baia Nouă) și în Baz. Petroșani (Lupac, Lupeni).
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ (‹ fr.) s. f. Cel mai important cărbune mineral, din categoria cărbunilor humici, rezultat prin încărbunarea vegetației unor păduri uriașe și a unor plante acvatice. De culoare neagrăbrună, luciu sticlosgras, compact, cu șistozitate pronunțată, dur, sfărâmicios; conține c. 7690% carbon, 46% hidrogen, 5% oxigen + azot, 215% apă și are o putere calorică de 7.0009.000 kcal/kg. Se utilizează l-a fabricarea cocsului, a gazului de iluminat, a gudroanelor etc., find un combustibil superior.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink