12 definiții pentru Huila, huilă   declinări

HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, sensul (2) migrase la cuvântul următor, huița. - cata

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural negru, compact, dur, sfărâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. – Din fr. houille.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ ~e f. Cărbune natural negru-strălucitor întrebuințat drept combustibil și în industrie; cărbune de pământ. /<fr. houille
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos sau fibros. [Pron. hu-i-. / < fr. houille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ s. f. cărbune de culoare neagră, cu luciu sticlos și gras, compact. (< fr. houille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

huílă s. f., g.-d. art. huílei; pl. huíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huilă f. cărbune de pământ, de un negru lucios și lesne arzător, care se găsește în interiorul pământului; încălzită în aparate speciale, huila dă gazul de luminat, coksul și gudronul, din care se extrage acidul fenic, benzina și colorile anilinei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*huílă f. (fr. houille, valonic hul, d. vgerm. skolla, ngerm. scholle, bulgăre). Cărbune de pămînt (V. cărbune). Huila albă, forța motrice a cascadelor. – Și uilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HUILA, Nevado del ~, masiv vulcanic în V Columbiei, în Cordillera Centrală a Anzilor, la NE de Popayán. Alt.: 5.750 m. Acoperit până la 4.700 m cu tufișuri xerofite (paramo); zăpezi persistente (la peste 4.700 m).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

huilă, (engl.= huila), var. de cărbune de pământ sup. caracterizat printr-un conținut ridicat în C (75-94%) și putere calorică ridicată. Este compact, de culoare neagră sau neagră cenușie, cu luciu sticlos, gras și strălucitor; dur, dar cu spărtură concoidală sau neregulată. H. face parte din cărbunii cocsificabili. În România, se găsește în Banat (la Anina, Secu, Baia Nouă) și în Baz. Petroșani (Lupac, Lupeni).
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HUÍLĂ (‹ fr.) s. f. Cel mai important cărbune mineral, din categoria cărbunilor humici, rezultat prin încărbunarea vegetației unor păduri uriașe și a unor plante acvatice. De culoare neagră-brună, luciu sticlos-gras, compact, cu șistozitate pronunțată, dur, sfărâmicios; conține c. 76-90% carbon, 4-6% hidrogen, 5% oxigen + azot, 2-15% apă și are o putere calorică de 7.000-9.000 kcal/kg. Se utilizează la fabricarea cocsului, a gazului de iluminat, a gudroanelor etc., fiind un combustibil superior.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink