HÁVRĂ, havre, s. f. (Rar) Sinagogă. – Din tc. havra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÁVRĂ ~e f. înv. (la mozaici) Clădire în care se oficiază slujba religioasă; sinagogă. /<turc. havra
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÁVRĂ s. v. sinagogă, templu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hávră (hávre), s. f. – Sinagogă. – Mr. havră. Tc. havra (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avrë. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. hávrei; pl. hávre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hávră f., pl. e (turc. havra, sîrb. avra). Iron. Lavră, templu jidănesc. Fig. Hărmălaĭe, hălălaĭe, gălăgie infernală: aicĭ e curat havră!
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LE HAVRE v. Havre, Le ~.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink