Händel m. celebru compozitor german, creă si conduse la perfecțiune oratoriul (1684-1759).

hândel s [At: BUL. FIL. IV, 135 / Pl: nct / E: rrm hindel] Excremente.

HÄNDEL [héndəl], Georg Friedrich (1685-1759), compozitor și organist german. Stabilit în Anglia (1710), s-a naturalizat englez (1726). A creat la Londra Academia Regală. Sintetizând tendințele epocii sale și încadrându-le într-o viziune proprie, a creat stilul baroc târziu și a pregătit apariția clasicismului vienez; maestru al contrapunctului și al armoniei. A compus opere („Xerxes”, „Agrippina”, „Rinaldo”), oratorii („Mesia”, „Iuda Macabeul”, „Solomon”, „Herakles”), al căror tip clasic l-a cristalizat, piese pentru orgă și clavecin, concerti grossi, suite instrumentale („Muzica apelor”), sonate, cantate, lieduri. Autor al unui celebru Te deum, compus pentru a sărbători Pacea de la Utrecht (1713).