2 definiții pentru furor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUROR s. n. stare paroxistică reprezentând gradul cel mai înalt de iritabilitate. (< lat. furor)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furor s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: furor
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
furorsubstantiv neutru
- 1. Stare paroxistică reprezentând gradul cel mai înalt de iritabilitate. MDN '00
etimologie:
- furor MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.