2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTINCTOR, -OARE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor.

extinctor, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: fr extincteur, lat extinctor, -oris] 1 a Care are proprietatea de a stinge. 2 sn Aparat pentru stingerea incendiilor Si: stingător.

EXTINCTOR, -OARE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris.

EXTINCTOR, -OARE, extinctori, -oare, adj. (Despre substanțe, aparate etc.) Care are proprietatea de a stinge. Lichid extinctor. ♦ (Substantivat, n.) Aparat prevăzut cu un dispozitiv special și încărcat cu un lichid pentru stingerea incendiilor; stingător. În cadrul măsurilor de protecție contra incendiilor fiecare instituție trebuie să aibă unul sau mai multe extinctoare.

EXTINCTOR, -OARE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur].

EXTINCTOR, -OARE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor)

EXTINCTOR ~oare n. Aparat pentru stingerea incendiilor; stingător. [Sil. ex-tinc-tor] /<fr. extincteur, lat. extinctor, ~oris

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

extinctor1 (desp. -tinc-tor) adj. m., pl. extinctori; f. sg. și pl. extinctoare

extinctor2 (desp. -tinc-tor) s. n., pl. extinctoare

extinctor1 (-tinc-tor) adj. m., pl. extinctori; f. sg. și pl. extinctoare

extinctor2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoare

extinctor s. n. (sil. -tinc-), pl. extinctoare

extinctor adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinctori; f. sg. și pl. extinctoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXTINCTOR s. stingător. (~ de incendii.)

Intrare: extinctor (adj.)
extinctor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ex-tinc-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extinctor
  • extinctorul
  • extinctoru‑
  • extinctoare
  • extinctoarea
plural
  • extinctori
  • extinctorii
  • extinctoare
  • extinctoarele
genitiv-dativ singular
  • extinctor
  • extinctorului
  • extinctoare
  • extinctoarei
plural
  • extinctori
  • extinctorilor
  • extinctoare
  • extinctoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: extinctor (s.n.)
extinctor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ex-tinc-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extinctor
  • extinctorul
  • extinctoru‑
plural
  • extinctoare
  • extinctoarele
genitiv-dativ singular
  • extinctor
  • extinctorului
plural
  • extinctoare
  • extinctoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

extinctor, extinctoareadjectiv

  • 1. Care are proprietatea de a stinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lichid extinctor. DLRLC
etimologie:

extinctor, extinctoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat care servește la stingerea incendiilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: stingător
    • format_quote În cadrul măsurilor de protecție contra incendiilor fiecare instituție trebuie să aibă unul sau mai multe extinctoare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.