ERBICID, erbicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.

erbicid, ~ă sn, a [At: LTR / V: ier~ / Pl: ~e / E: fr herbicide] 1-2 (Substanță) care se folosește la distrugerea ierburilor dăunătoare agriculturii și a buruienilor de pe terenuri, drumuri etc.

ERBICID, erbicide, s. n. Substanță chimică care distruge buruienile dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.

ERBICID, erbicide, s. n. Substanță care distruge ierburile dăunătoare agriculturii.

ERBICID, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge ierburile dăunătoare pentru agricultură. [Var. ierbicid, -ă adj., s.n. / < fr. herbicide, cf. lat. herba – iarbă, caedere – a ucide].

ERBICID, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge buruienile din culturi. (< fr. herbicide)

ERBICID ~e n. Substanță care distruge ierburile dăunătoare plantelor de cultură. /<fr. herbicide

IERBICID, -Ă adj., s.n. v. erbicid.

erbicid s. n., pl. erbicide

erbicid s. n., pl. erbicide

erbicid s. n., pl. erbicide

ERBI- „iarbă, buruiană”. ◊ L. herba „iarbă” > fr. herbi-, germ. id., engl. id. > rom. erbi-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ierburile dăunătoare agriculturii; ~color (v. -color), adj., de culoarea verde a ierbii; ~fer (v. -fer), adj., acoperit cu ierburi; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu ierburi. 2. s. n. pl., Grup de mamifere care se hrănesc cu vegetale, avînd o dentiție specială.

ERBICÍDE (fr. {i}; {s} lat. herba „iarbă”, „plantă” + -cid „care ucide”) s. n. pl. Substanțe chimice cu acțiune toxică selectivă (limitată la unele specii vegetale) sau generală (pentru orice specie), folosite pentru distrugerea buruienilor din culturile agricole, de pe diferite terenuri (drumuri, căi ferate) etc.