4 intrări

48 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

er av, c vz iar2

ERBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.

ERBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2.[1] (Copulativ) Și. [Var.: ia adv., conj.] – Et. nec. corectat(ă)

  1. În original după 1. urmează 3.. — valeriu

IA adv., conj. v. iar.

erbiu sn [At: DEX / E: fr erbium, ger Erbium] Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu.

ere[1] av, c vz iar2 modificată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

iar2 [At: PSALT. SCH. 416 / V: ~ră, (Ban) ar, (înv) ară, are, e[1], ere, eri, ~e / E: nct] 1 av Cuvânt care arată că acțiunea se repetă Si: iarăși. 2 av De asemenea. 3 av La fel. 4 av Tot. 5 av (După „și” sau „dar”) Acum. 6 av (După „și” sau „dar”) Cu toate acestea. 7 av (După „și” sau „dar”) În același timp. 8 av (Îvr; îcs) Cândai... ~ În caz că ... atunci. 9 c (Înv; exprimă opoziția) Dar. 10 c (Înv) Însă. 11 c Și. 12 c (Înv; după o propoziție negativă) Ci. 13 c (Înv; introduce o întrebare) Oare. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

iare[1] av, c vz iar2 corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Și. [Var.: ia adv., conj.] – Et. nec.

IAR1 adv. (Și în forma iară) 1. (Pe lîngă un verb, arătînd repetarea acțiunii, stării etc.) Încă o dată, din nou; iarăși. Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161. Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ (Pe lîngă o parte de vorbire care se repetă, totdeauna precedat de «și») Mereu. Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213. Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. 2. De asemenea, tot, la fel. Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283. – Variantă: ia adv.

ERBIU s.n. Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].

-AR2, -ER1, -ERĂ, -IER3, -IERĂ, -OR4, -EZĂ1 suf. „Referitor la...”; „cel (cea) care exercită o meserie, o funcție”, „care are calificare”. (din fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius = nume de agent)

ERBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium)

-IER2, -Ă suf. „referitor la...”. (< fr. -ier, -ière)

-OR2, -eză, -iță, /-er, -eră, -iță elem. „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. v. -ar2. (< fr. -eur, -euse)

IAR1 adv. 1) (indică repetarea unei acțiuni, a unei stări) Încă o dată; din nou; iarăși. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iară] /<Orig. nec.

iar conj. arată o deosebire sau împotrivire (totdeauna la începutul propozițiunii): eu plec, iar tu rămâi ║ adv. indică o repețire: iar te întorci. [Origină necunoscută].

*érbiŭ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. E bivalent și are o greutate atomică de 169.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er

ia1 (înv., pop.) adv. (Plouă ~.)

erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er

ia (înv., pop.) adv., conjcț.

erbiu s. n. [-biu pron. -bĭu], art. erbiul; simb. Er

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IAR adv. 1. iarăși, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. v. tot.

IAR adv. 1. iarăși, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. tot. (El avea o fată si ea ~ o fată.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iar adv.1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Și, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuși, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -și, ca cineși, totuși.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iară s.f. (reg.) grâu de primăvară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÉRBIU (< fr. {i}; {s} localit. Yterby) s. n. Element chimic (Er; nr. at. 68, m. at. 167,26) din grupa lantanoidelor; metal alb-argintiu (d 9,045, p. t. 522°C, p. f. 2.510 °C); intră în componența aliajelor magnetice cu fier, cobalt, nichel. A fost descoperit de chimistul și medicul suedez C.G. Mosander (1843).

Intrare: ar (suf.)
sufix (I7-S)
  • ar
sufix (I7-S)
  • ieră
ier2 (afix) element de compunere
afix (I7)
Surse flexiune: DOR
  • ier
er2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • er
sufix (I7-S)
  • e
sufix (I7-S)
  • or
eză
sufix (I7-S)
  • e
Intrare: erbiu
  • pronunție: -bĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbiu
  • erbiul
  • erbiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • erbiu
  • erbiului
plural
vocativ singular
plural
Er simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Er
Intrare: iar / iară (adv.)
iar1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • iar
iară1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ia
iare adverb
adverb (I8)
  • iare
eră3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • e
er
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: or / iță / er(ă) / eză (suf.)
sufix (I7-S)
  • or
eză
sufix (I7-S)
  • e
er2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • er
iță2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • iță
sufix (I7-S)
  • e
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „referitor la...”; „cel (cea) care exercită o meserie, o funcție”, „care are calificare”. MDN '00
etimologie:

erbiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol Er DOOM 2
etimologie:

iar / iaadverb

  • 1. Încă o dată, din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iarăși
    • format_quote Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161. DLRLC
    • format_quote Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3. DLRLC
    • format_quote O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
    • format_quote Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
    • 1.1. Mereu. DLRLC
      sinonime: mereu
      • format_quote Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213. DLRLC
      • format_quote Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. DLRLC
  • 2. De asemenea, la fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tot
    • format_quote Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
etimologie:

orelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere având sensul de „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.