2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Dâmbu n. afluent al Teleajănului în jud. Prahova.

DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

dâmb sn [At: (a. 1611) URICARIUL XVII, 194 / V: (îrg) ~mp, (reg) ~bă sf / Pl: ~uri / E: mg domb] 1 Formă de relief mai mică decât dealul Si: colină, colnic. 2 Ridicătură de pământ pe marginea unui șanț, a unei ape, a unei gropi etc. 3 (Reg) Semn de hotar (între două moșii). 4 (Reg; îf ~bă) Bătătură (în tălpi sau la mâini). 5 (Reg; îf ~bă) Umflătură de la acul albinei.

DÎMB, dîmburi, s. n. Ridicătură de teren mai mică decît dealul; delușor, colină, colnic. Te-aștept mîne în zori! a răcnit el de departe, de pe un dîmb. SADOVEANU, N. F. 56. Pîrîul... ocolea pe sub niște dîmburi și pe sub niște locuri de pășune. GALACTION, O. I 293. Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb. CREANGĂ, A. 54. ♦ Ridicătură mică de pămînt (la un șanț, la o groapă etc.). Tăcuți, se așezară pe un dîmb moale, cu iarba mare, deasupra malului nalt, sub streșina ramurilor zăvoiului. SADOVEANU, O. IV 77. După ce culege florile vine la drum cu brațul încărcat, se așază pe dîmbul șanțului... le întocmește într-un buchet. IBRĂILEANU, A. 48.

DÂMB ~uri n. 1) Formă de relief mai mică decât dealul; delușor; colină. 2) Ridicătură (mică) de pământ la marginea unei gropi sau a unui șanț. /<ung. domb

dâmb n. deal mai mic și rotund de formă conică, purtând diferite numiri după mărimea și conformațiunea lui: culme, grind, gruiu, măgură, movilă, muncel, runc, etc. [Ung. DOMB].

dîmb n., pl. urĭ (ung. domb, dîmb). Înălțătură mult maĭ mică de cît dealu, chear de cîtiva metri. – Dim. -uléț, -ușór, pl. ețe, oare; în nord și -óc, pl. oace.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÂMB s. (GEOGR.) înălțime, ridicătură, (rar) înălțătură, (reg.) dâlmă. (Înaintea dealului se află un ~.)

DÎMB s. (GEOGR.) înălțime, ridicătură, (rar) înălțătură, (reg.) dîlmă. (Înaintea dealului se află un ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dîmb (dîmburi), s. n. – Deal, înălțime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban); cf. dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu dîlm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminări cu gîlmă „protuberanță”. – Der. dîmbos, adj. (muntos); dîmbeț (var. dumbeț), s. n. (munte mic); dumbeț, s. m. (plantă, Teucrium chamaedrys). Cf. Pușcariu, Dacor., I, 231.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dâmb, dâmburi, (dâmboc), s.n. – Deal, colină: „Du-te ’ntoarce turma-ncoace, / De pă văi, de pe dâmboace” (Lenghel, 1985: 230). ♦ (top.) Dâmba, deal în Săcel. ♦ (onom.) Dâmb, Dâmbu, Dâmban, Dâmboiu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș (DNF, 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din magh. domb „ridicătură, movilă” < sl. dabǔ (Scriban, Șăineanu, Cihac, Candrea, DEX, MDA).

dâmb, -uri, (dâmboc), s.n. – Deal, colină: „Du-te ’ntoarce turma-ncoace, / De pă văi, de pe dâmboace” (Lenghel 1985: 230). – Din magh. domb „deal”.

Intrare: Dâmbu
Dâmbu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dâmb
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâmb
  • dâmbul
  • dâmbu‑
plural
  • dâmburi
  • dâmburile
genitiv-dativ singular
  • dâmb
  • dâmbului
plural
  • dâmburi
  • dâmburilor
vocativ singular
plural
dâmbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dâmp
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dâmb, dâmburisubstantiv neutru

  • 1. Formă de relief mai mică decât dealul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te-aștept mîne în zori! a răcnit el de departe, de pe un dîmb. SADOVEANU, N. F. 56. DLRLC
    • format_quote Pîrîul... ocolea pe sub niște dîmburi și pe sub niște locuri de pășune. GALACTION, O. I 293. DLRLC
    • format_quote Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb. CREANGĂ, A. 54. DLRLC
    • 1.1. Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tăcuți, se așezară pe un dîmb moale, cu iarba mare, deasupra malului nalt, sub streșina ramurilor zăvoiului. SADOVEANU, O. IV 77. DLRLC
      • format_quote După ce culege florile vine la drum cu brațul încărcat, se așază pe dîmbul șanțului... le întocmește într-un buchet. IBRĂILEANU, A. 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.