durău sn [At: SADOVEANU, O. XX, 309 / Pl: ~ăie / E: durăi + -ău] 1 Zgomot al unei ape repezi, de munte. 2 (Ccr) Cascadă (1).

DURĂU, stațiune climaterică și de odihnă, cu funcționare permanentă, situată la poalele M-ților Ceahlău, la 780-800 m alt., la 60 km NV de Piatra Neamț (jud. Neamț). Climat subalpin, cu aer curat, bogat în ozon. Indicată pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de debilitate etc.