DUMBRĂVEAN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.

dumbrăvean, ~ă a [At: EMINESCU, L. P. 137 / Pl: ~eni, ~ene / E: dumbravă + -ean] (Rar) 1 Care aparține unei păduri tinere și nu foarte dese ce crește în văi, pe locuri de șes, pe lângă râuri. 2 Privitor la o pădure tânără și nu foarte deasă care crește în văi, pe locuri de șes, pe lângă râuri.

DUMBRĂVEAN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Rar) Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.

DUMBRĂVAN, -Ă adj. v. dumbrăvean.

DUMBRĂVEAN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Neobișnuit) De dumbravă, al dumbrăvii. (Atestat în forma dumbrăvan) Ici prin noaptea dumbrăvană și prin văi om duce-o bine. EMINESCU, L. P. 137. – Pronunțat: -vean. - Variantă: dumbrăvan, -ă adj.

DUMBRĂVEAN ~eană (~eni, ~ene) rar Care ține de dumbravă; propriu dumbrăvii. /dumbravă + suf. ~ean

!dumbrăvean adj. m., s. m., pl. dumbrăveni; adj. f. dumbrăveană, pl. dumbrăvene

dumbrăvean adj. m., pl. dumbrăveni; f. dumbrăveană, pl. dumbrăvene

dumbrăvean adj. m., pl. dumbrăveni; f. sg. dumbrăveană, pl. dumbrăvene

dumbrăvean, -ă, dumbrăveni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Dumbrava. 2. (Locuitor) din Dumbrava. 3. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. 4. Pasăre migratoare (Coracias garrulus) ♦ (onom.) Dumbrăvan, Dumbrăveanu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Dumbrava + suf. -ean.

DUMBRĂVENI 1. Oraș în jud. Sibiu, pe Târnava Mare, 8.800 loc. (1995). Expl. de argile. Panificație; topitorie de cânepă. Prelucr. lemnului. Castelul Apafi (sec. 16-17). Menționat documentar în 1332. În 1671 s-au stabilit aici coloniști armeni veniți din Moldova, care au ridicat o impunătoare catedrală în stil baroc. 2. Com. în jud. Constanța, în SV Pod. Cobadin, la granița cu Bulgaria; 568 loc. (1995). 3. Com. în jud. Suceava; 7.961 loc. (1995). 4. Com. în jud. Vrancea; 4.072 loc. (1995). Casa memorială „Al. Vlahuță” (în satul Dragosloveni).