Dumas (Jean Baptiste) m. (cit. Düma). Chimist francez din sec 19-lea (1800-1884).

Dumas m. 1. (Alexandru), romancier francez de o remarcabilă fecunditate: Contele de Monte-Cristo (1803-1870); 2. (Alexandru), fiul celui precedent, autor dramatic cu tendențe adesea moralizatoare (1824-1895).

DUMAS [dümá] 1. A;lexandre D. (zis și Dumas-père, „tatăl”) (1802-1870), romancier și dramaturg romantic francez. Romane istorice de aventuri, captivante prin savoarea narațiunii, eroic, insolit și imprevizibil („Cei trei mușchetari”, „După 20 de ani”, „Contele de Monte Cristo”, „Regina Margot”, „Doamna de Monsoreau”, „Cei patruzeci și cinci”, „Colierul reginei”, „Ange Pitou”); memorii, note de călătorie. Considerat cel mai popular scriitor al timpului său în Franța, este autorul a c. 300 de lucrări. 2. Alexandre D. (zis și Dumas-fils, „fiul”) (1824-1895), romancier și dramaturg francez. Fiul lui D. (1). Drame și comedii cu implicații de critică socială, constituind rechizitorii la adresa prejudecăților vremii, pledoarii în favoarea femeii și copilului („Dama cu camelii”, „Fiul natural”, „Problema banilor”).

DUMAS [dümá], Georges (1866-1946), filozof, psiholog și medic francez. Prof. univ. la Sorbona. A contribuit la afirmarea psihologiei ca știință („Tratat de psihologie”). Membru fondator al publicației de specialitate „Journal de psychologie”. M. de onoare al Acad. Române (1933).

DUMAS [dümá], Jean-Baptiste (1800-1884), chimist francez. Prof. univ. la Paris. A determinat masa atomică a unor elemente, a descoperit (1831) o metodă (metoda D.) de determinare cantitativă a azotului în compuși organici și a preparat acidul cloracetic. A formulat (1834) teoria substituției și a descoperit o metodă de determinare a densității gazelor.