DESHIDRATARE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vomă repetată sau diaree. – V. deshidrata.

deshidratare sf [At: ENC. AGR. I, 45 / Pl: ~tări / E: deshidrata] 1 Eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal Si: deshidratat¹ (1), deshidratație (1). 2 (Spc) Proces de eliminare a apei de constituție dintr-o substanță chimică Si: deshidratat¹ (2), deshidratație (2). 3 (Med) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice (prin transpirație, vomă repetată, diaree) Si: deshidratat¹ (3), deshidratație (3).

DESHIDRATARE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, prin vomă repetată sau prin scaune diareice. – V. deshidrata.

DESHIDRATARE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a deshidrata; eliminarea (totală sau parțială) a apei pe care o conține un corp în mod normal; pierderea apei de către un corp.

DESHIDRATARE s.f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, prin vărsături repetate sau scaune diareice. [< deshidrata].

DESHIDRATARE s. f. 1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe. 2. pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vărsături repetate sau scaune diareice. (< deshidrata)

deshidrata vtr [At: MARIN, PR. II, 126/35 / Pzi: ~tez / E: fr déshydrater] 1-2 (D. corpuri) (A pierde sau) a face să-și piardă apa pe care o conține în mod normal.

DESHIDRATA, deshidratez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă, total sau parțial, apa pe care o conține în mod normal.

DESHIDRATA vb. I. tr., refl. A (se) produce o deshidratare; a elimina (total sau parțial) apa dintr-un material sau dintr-un organism. [< fr. déshydrater].

DESHIDRATA vb. tr., refl. a (se) produce o deshidratare. (< fr. déshydrater)

A DESHIDRATA ~ez tranz. A face să se deshidrateze; a deseca. /<fr. déshydrater

A SE DESHIDRATA pers. 3 se ~ează intranz. A pierde (parțial sau total) apa din componență. /<fr. déshydrater

deshidratare (desp. -hi-dra-) s. f., g.-d. art. deshidratării; pl. deshidratări

deshidratare (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. deshidratării; pl. deshidratări

deshidratare s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. deshidratării; pl. deshidratări

deshidrata (a ~) (desp. -hi-dra-) vb., ind. prez. 1 sg. deshidratez, 3 deshidratează; conj. prez. 1 sg. să deshidratez, 3 să deshidrateze

deshidrata (a ~) (-hi-dra-) vb., ind. prez. 3 deshidratează

deshidrata vb. (sil. -dra-), ind. prez. 1 sg. deshidratez, 3 sg. și pl. deshidratează

deshidrata

DESHIDRATARE s. uscare, uscat. (~ legumelor.)

DESHIDRATARE s. uscare, uscat. (~ legumelor.)

DESHIDRATA vb. a usca. (A ~ legume.)

DESHIDRATA vb. a usca. (A ~ legume.)

A deshidrata ≠ a hidrata