Denis, -cu, -e v. Dionisie IV 4, VI 10.

SAINT-DENIS [sẽdní] 1. Oraș în Franța, la 11 km N de Paris, în conurbația pariziană; 89,9 mii loc. (1999). Ind. chim., constr. de mașini. Aici se află o biserică abațială ridicată, potrivit legendei, de Sfânta Genoveva în sec. 5, pe locul unde Sf. Denis îndurare (c. 250) martiriul. Regele Dagobert (c. 630) o reconstruiește și o transformă în necropolă regală. Începută sub Pépin cel Scurt (754), cea de-a treia biserică a fost consacrată de Carol cel Mare (775). Numeroase sarcofage merovingiene și carolingiene, în care sunt închise remarcabile tezaure de aur. Începând din 1122, datorită abatelui Suger, a avut loc o amplă renovare, conducând la crearea primului exemplu de mari proporții al stilului gotic, căruia această construcție i-a dat un impuls semnificativ. Din sec. 12 și până la începutul sec. 15 stindardul regilor Franței a fost „flamura de la St.-Denis”. 2. Oraș, port la Oc. Indian, centrul ad-tiv al ins. Réunion; 131,5 mii loc. (1999). Centru comercial. Muzeul de pictură și sculptură Léon Dierx. Ind. alim. (rom, zahăr, conserve); tutun. Export de uleiuri vegetale, melasă, rom, zahăr.