2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Deleanu (Budai) m. poet ardelean, autorul unei poeme eroi-comice în 12 cânturi Țiganiada (1770-1830).

delean, ~ă [At: (a. 1677) BUL. COM. IST. V, 207 / Pl: ~i și ~leni / E: deal + -ean] 1-2 smf, a (Îoc câmpean, muntean, vălean) (Persoană) originară de la deal. 3-4 smf, a (Persoană) care trăiește la deal. 5 a (D. așezări omenești) Care este așezat la deal. 6-7 a Specific (regiunii de deal sau) locuitorilor de la deal. 8-9 a Referitor la (regiunea de deal sau) la locuitorii de la deal.

deleancă sf [At: TDRG / Pl: ~lence / E: delean + -că] 1 (Rar) Femeie originară de la deal. 2 (Rar) Locuitoare de la deal. 3 (Art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: delencuța. 4 Melodie după care se execută deleanca (3) Si: delencuță.

delean n. locuitor din părțile muntoase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

delean, -ă, deleni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Dealu. 2. (Locuitor) din Dealu. În Maramureș sunt două localități cu acest nume: Dealu Mare și Dealu Corbului. ♦ (onom.) Deleanu, Delian, nume de familie (8 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Dealu + suf. -ean.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DELEANU, Nicolae (1879-1959, n. Galați), fitofiziolog și biochimist român. Prof. univ. la Iași și București. Contribuții la studiul bioritmurilor organismelor vegetale. A pus în evidență procesul de homeostazie a ionilor la diverse specii de plante.

Dele/a, -anu, -ni, -neea v. Nedelea I 5 și Pantelimon VI 2.

Intrare: Deleanu
Deleanu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Deleanu
Intrare: delean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delean
  • deleanul
  • deleanu‑
plural
  • deleni
  • delenii
genitiv-dativ singular
  • delean
  • deleanului
plural
  • deleni
  • delenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)