13 definiții pentru debleu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBLEU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural pentru executarea platformei unui drum ori a unei căi ferate sau pentru construirea unui canal deschis. – Din fr. déblai.

debleu sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ri / E: fr déblai] Lucrare de terasament sub nivelul solului în vederea executării platformei unei căi de comunicație sau a unui canal.

DEBLEU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural în vederea executării platformei unui drum ori a unei căi ferate sau a construirii unui canal deschis. – Din fr. déblai.

DEBLEU, debleuri, s. n. (În opoziție cu rambleu) Săpătură deschisă sub nivelul natural al pămîntului, prin care trece sau urmează să treacă o cale de comunicație. Șosea în debleu.

DEBLEU s.n. (op. rambleu) Săpătură deschisă sub nivelul natural al pămîntului, prin care trece o cale de comunicație. [Pl. -uri, -ee. / < fr. déblai].

DEBLEU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei căi de comunicație sau al unui canal. (< fr. déblai)

DEBLEU ~ri n. constr. Săpătură făcută sub nivelul terenului în vederea amenajării unei căi de comunicație. [Sil. -bleu] /<fr. déblai

*debléŭ n., pl. urĭ și e (fr. déblai, d. dé-blayer, a curăți de grîu pămîntu, d. blé, grîu. V. rambleŭ). Loc de unde s’a scos pămîntu p. facerea drumuluĭ. – Curat rom. săpătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debleu (desp. de-bleu) s. n., art. debleul; pl. debleuri

debleu (de-bleu) s. n., art. debleul; pl. debleuri

debleu s. n. (sil. -bleu), pl. debleuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

debleu (debleuri), s. n. – Săpătură. Fr. déblai. Termen tehnic.

Intrare: debleu
debleu1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: de-bleu info
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debleu
  • debleul
  • debleu‑
plural
  • debleuri
  • debleurile
genitiv-dativ singular
  • debleu
  • debleului
plural
  • debleuri
  • debleurilor
vocativ singular
plural
debleu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debleu
  • debleul
  • debleu‑
plural
  • deblee
  • debleele
genitiv-dativ singular
  • debleu
  • debleului
plural
  • deblee
  • debleelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debleu, debleurisubstantiv neutru

  • 1. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural pentru executarea platformei unui drum ori a unei căi ferate sau pentru construirea unui canal deschis. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Șosea în debleu. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.