2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOJENI, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.
DOJENI, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
dojeni [At: PSALT. 248 / V: (înv) ~jâni, doge~, doșe~, (reg) ~jăni, drojeni, ~jeana / Pzi: ~nesc / E: vsl дожень] 1 vt (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 vr (Îvr) A se corecta (1-2). 3 vt (Îrg) A preveni. 4 vt A mustra. 5-7 vtrp, vrr A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 vt (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 vt (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 vt (Înv; fam) A săpuni. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOJENI, dojenesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. ◊ Refl. Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DOJENI mă ~esc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, doženon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DOJENI ~esc tranz. A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dojenì v. a mustra pe cineva. [Slav. DOJENÕ, a prigoni].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOJANĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOJANĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
dogeni v vz dojeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dojană sf [At: CORESI, EV., ap. DR ms / V: (înv) ~jea~, doșia~ sf / Pl: ~jene / E: dojeni] 1 (Înv) Îndrumare. 2 Observație moralizatoare, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară) Si: mustrare, ceartă, morală. 3 Exprimare a nemulțumirii printr-o dojană (2). 4 (Reg; îe) A sta de (sau la) ~ A sta de vorbă Si: (pfm) a sta la taifas.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dojăni v vz dojeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dojâni v vz dojeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dojeana v vz dojeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
doșeni v vz dojeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drojeni v vz dojeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOJANĂ, dojeni, s. f. Observație făcută cuiva, mustrare, ceartă. Era grozav de leneș, indiferent la dojană ca și la laudă. GALACTION, O. I 114. Îi primea dojenile fără crîcnire. REBREANU, R. I 119. Fana... mi-a înțeles gîndul și mi l-a spus tare, cu dojană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11. – Pl. și: dojane (ALECSANDRI, T. 505).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOJANĂ dojeni f. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; reproș; bănuială; imputare; mustrare. /v. a dojeni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dojană f. mustrare aspră. [Abstras din dojeni].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dojánă f., pl. e saŭ ănĭ (din dojenesc). Mustrare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dojenésc v. tr. (vsl. do-gnatí, do-ženon, a ajunge, a prinde, d. gnati-ženon, goniti, a goni; ceh. doženiti, dohnati, dohoniti, dohanĕti, a urmări. V. gonesc). Mustru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dojeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenesc, 3 sg. dojenește, imperf. 1 dojeneam; conj. prez. 1 sg. să dojenesc, 3 să dojenească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dojeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenesc, imperf. 3 sg. dojenea; conj. prez. 3 să dojenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dojeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenesc, imperf. 3 sg. dojenea; conj. prez. 3 sg. și pl. dojenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dojană s. f., g.-d. art. dojenii; pl. dojeni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dojană s. f., g.-d. art. dojenii; pl. dojeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dojană s. f., g.-d. art. dojenii; pl. dojeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dojană, pl. dojeni
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dojană, -jeni.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOJENI vb. v. certa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOJENI vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOJANĂ s. v. ceartă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOJANĂ s. admonestare, ceartă, certare, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dojană ≠ laudă
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dojeni (-nesc, -it), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
dojană, dojeni s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. ◊ Dojană arhierescă = dojană făcută de un arhiereu. – Din dojeni (deriv. regr.).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dojeni, dojenescverb
- 1. A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Îți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. DLRLC
- Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. DLRLC
- De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. DLRLC
- Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. DLRLC
- Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120. DLRLC
-
etimologie:
- dognati, doženon DEX '09 DEX '98 NODEX
dojană, dojenisubstantiv feminin
- 1. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ceartă mustrare observație antonime: laudă
- Era grozav de leneș, indiferent la dojană ca și la laudă. GALACTION, O. I 114. DLRLC
- Îi primea dojenile fără crîcnire. REBREANU, R. I 119. DLRLC
- Fana... mi-a înțeles gîndul și mi l-a spus tare, cu dojană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11. DLRLC
-
- comentariu Plural și: dojane. DLRLC
etimologie:
- dojeni DEX '09 DEX '98