Căpitanul (Const.) m. cronicar muntean din a doua jumătate a secolului XVII. Cronica sa merge dela 1290-1688.

CĂPITAN, căpitani, s. m. 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviație; ofițer care are acest grad. Căpitan de rangul întâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofițer care are acest grad. 2. (Urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ◊ Căpitan de port = persoană însărcinată cu conducerea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 3. (Înv.) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant. ◊ Căpitan-pașa = comandantul flotei turcești. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoți etc.). ♦ Căpitan de poștă = administrator al unei poște. 4. Sportiv desemnat să reprezinte și să conducă în timpul unei competiții echipa din care face parte. – Din it. capitano, rus. kapitan. Cf. magh. kapitány.

căpetean sm vz căpitan

căpitan sm [At: COD. VOR. 35/34 / V: (rar) ~petean / Pl: ~i / E: it capitano, rs капитан] 1-2 (Înv) Persoană care comandă o armată sau o parte a ei Si: comandant. 3 (Pan) Căpetenie (1). 4 Om foarte iscusit Si: strateg. 5 (Pop; îe) A fi fata banului, sora ~ului Se spune despre fetele cu pretenții (de noblețe). 6 (Pop; îe) Ori Stan, ori ~ Se spune când cineva pune totul în joc, riscând tot ce are în vederea unui câștig important. 7 (Fam; gmț; îe) Ai să dai de ~ Tăvăliciu Se spune pentru a avertiza pe cineva că va avea necazuri (dacă va întreprinde o anumită acțiune). 8 (Înv; îc) ~-pașa Comandant al flotei turcești. 9-10 (Ist) Comandant al unui corp de ostași sau slujitori (care aveau și îndatoriri civile). 11 Ofițer superior locotenentului și inferior maiorului. 12 Persoană care are gradul de căpitan (11). 13-14 (Mrn; îc) ~-locotenent Grad corespunzător căpitanului din armata de uscat (sau de aviație). 15 Ofițer care are gradul de căpitan-locotenent în marină. 16-18 (Îs) ~-de rangul întâi (al doilea, al treilea) Grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului sau maiorului) în marină. 19-21 Ofițer care are gradul de căpitan (16-18). 22 (Mrn; urmat de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher” etc.) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. 23-24 (Îs) ~ de port Persoană însărcinată cu conducerea activității unui port (sau a unui oficiu portuar). 25 (Ist; Buc; îs) ~ul țării Șef administrativ suprem și reprezentant autonomiei (în provinciile austro-ungare). 26 (Iuz; îs) ~ al unui district Șef administrativ al unui județ Si: prefect, (înv) ispravnic. 27 (Mol; Trs; înv; îs) ~ de târg, ~ul orașului Prefect al poliției Si: (iuz) agă. 28 (Iuz; îs) ~ de poștă Diriginte. 29 (Iuz; îs) ~ de barieră Șef al corpului de pază care apăra bariera orașului. 30-31 (Înv) Căpetenie a unei bande de hoți, (de haiduci etc.) 32 (Spt) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte. 33 (Bot; îc) ~ul-leacurilor Fierea pământului (Erythraea centaurium). 34 (Bot; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans).

copitan sm vz căpitan

ex-căpitan sm [At: ARGHEZI, S. XXXIV, 77 / Pl: ~i / E: ex- + căpitan] Fost căpitan.

CĂPITAN, căpitani, s. m. 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviație; ofițer care are acest grad. Căpitan de rangul întâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofițer care are acest grad. 2. (Urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ◊ Căpitan de port = persoană însărcinată cu conducerea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 3. (Înv.) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant. ◊ Căpitan-pașa = comandantul flotei turcești. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoți etc.). ♦ Căpitan de poștă = administrator al unei poște. 4. (Sport) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte. – Din it. capitano, rus. kapitan. Cf. magh. kapitány.

CĂPITAN, căpitani, s. m. 1. (În armata de uscat și în aviație) Ofițer venind astăzi în grad între locotenent-major și maior. Poartă haine înfirate. De-i și simplu trumbițaș; Cine-l vede îl socoate Căpitan, iar nu ostaș. NEGRUZZI, S. II 75. Căpitane Pavele, Unde-ți duci cătunele? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau din aviație. Căpitan de rangul al treilea (sau al doilea sau întîi) = grad corespunzător maiorului (locotenent-colonelului sau colonelului). Căpitan de vas (sau de șlep, de remorcher) = persoană care conduce un vas. De la masa căpitanilor de șlepuri și remorchere, marinarii... se apropiau încet cu scaunele, își ciuleau urechile ca să prindă mai bine tot ce se vorbea la masa căpitanilor veritabili, de la vapoarele mari. BART, E. 27. Căpitan de port sau căpitanul portului = comandant sau șef însărcinat cu administrarea și dirijarea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Învechit, uneori determinat prin «de oaste» sau «al oștii», «al oștilor») Persoană care comanda o oștire sau parte a ei; comandant. Ești căpitan de oaste și prieten al domnului Bogdan. DELAVRANCEA, A. 61. Calul lui însă l-au luat căpitanul oștii și au purces mai departe. SBIERA, P. 122. Împăratul făcu un ospăț foarte mare, în cinstea nepotu-său, La care ospăț au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți: împărați, crai, voievozi, căpitanii oștilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 231. În sfîrșit, să mai știți bine Că și împăratu vine, Cu căpitani, cu catane. TEODORESCU, P. P. 172. Căpitan-pașa = comandant al flotei turcești. Da-n caic cine era? – Era căpitan-pașa. ALECSANDRI, P. P. 124. Căpitan de poștă (sau de poște) = administratorul unei poște. Acolo, după ce m-am rugat și m-am certat vreo două ceasuri cu căpitanul de poște, cu căpităneasa și cu ceaușul, mi s-a dat de hatîr un surugiu cu șase cai în loc de opt. GHICA, S. A. 95. 3. (Învechit) Căpetenie de haiduci. Căpitane Răducane, E vai de zilele tale... Potera-i colea pe vale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. ♦ Căpetenie a unei bande de hoți. Tîlharii o duse la căpitanul lor. ISPIRESCU, L. 134. 4. Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul unei echipe.

CĂPITAN, căpitani, s. m. 1. Grad de ofițer superior locotenentului-major și inferior maiorului; persoană care are acest grad. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau din aviație; ofițer care are acest grad. Căpitan de rangul întîi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofițer care are acest grad. Căpitan de vas (sau de șlep, de remorcher) = persoană care conduce un vas (sau un șlep, un remorcher). Căpitan de port = comandant însărcinat cu conducerea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Înv.) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant. ◊ Căpitan-pașa = comandantul flotei turcești. ♦ Căpitan de poștă = administratorul unei poște. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoți etc.). 3. (Sport) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul unei echipe. – It. capitano.

CĂPITAN s. m. 1. grad de ofițer inferior, între locotenent și maior. ♦ (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat. 2. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ♦ ~ de port = funcționar care asigură activitatea unui port. 3. (fig.) șef, conducător. ♦ ~ de poștă = administrator al unei poște. 4. (sport) jucător desemnat să reprezinte și să conducă, în timpul unei competiții, echipa din care face parte. (< it. capitano, rus. kapitan)

căpitan-nejucător s. n. (sport.) ◊ „Fostul campion de tenis al S.U.A., D.R., în vârstă de 31 ani, a fost reconfirmat căpitan-nejucător al echipei S.U.A. pentru noua echipă a «Cupei Davis».” M. 19 XII 73 p. 5 ( din căpitan + nejucător)

căpitan-regent s. m. Conducător al Ducatului San Marino ◊ „În San Marino a avut loc duminică ceremonia depunerii jurământului de către noii căpitani-regenți [...]” Sc. 3 IV 84 p. 6 //din căpitan + regent//

CĂPITAN ~i m. 1) Ofițer cu grad inferior celui de maior. 2) Comandant al unei nave. ◊ ~ de rangul întâi (doi, trei) grad în marina militară corespunzător colonelului (locotenent-colonelului, maiorului) din trupele de uscat. 3) Conducător al unei echipe sportive. 4) v. CĂPETENIE. /<it. capitano, rus. kapitän

căpitan m. 1. cel ce comandă o companie într’un regiment; 2. ofițer de marină care comandă un bastiment de răs-boiu sau de comerț, un port; 3. căpetenie militară: Anibal fu un mare căpitan.

căpitan-pașa m. mare amiral la Turci. [Forma romanizată din turc. KAPUDAN BAȘY].

Iordache (Căpitan) m; numit și GHEORGHE OLIMPIANUL; unul dintre capii Eteriei, viteaz și ardent patriot grec (1770-1821).

capitán-pașá și capudan-pașá m. fără pl., gen. al luĭ, saŭ f. ca pașa (turc. kapudan- și kaptan-paša). Vechĭ. Amiral turcesc.

căpitán m. (ngr. kapitános, d. it. capitáno, care vine d. lat. caput, cap. V. șef). Cap, șef, comandant: căpitan de hoțĭ. Comandant al unuĭ bastiment saŭ port. Ofițer care comandă o companie, un escadron, o baterie ș. a. General distins: un valoros căpitan. Odinioară, la Muntenĭ, comandant de cetate, ca pîrcălabiĭ la Moldovenĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 123). Director, dirigent, comandant: căpitan de poștă, de județ, de dărăbanĭ, de margine, de tîrg. V. ispravnic, general, hatman, spătar.

căpitan s. m., pl. căpitani; abr. cpt.

căpitan-locotenent (înv.) s. m., pl. căpitani-locotenenți

căpitan-pașa s. f., art. căpitan-pașaua, g.-d. art. căpitan-pașalei; pl. căpitan-pașale

căpitan s. m., pl. căpitani

căpitan-locotenent s. m., pl. căpitani-locotenenți

căpitan-pașa s. f., g.-d. art. căpitan-pașalei; pl. căpitan-pașale, art. căpitan-pașalele

căpitan s. m., pl. căpitani

căpitan-locotenent s. m., pl. căpitani-locotenenți

căpitan-pașa/capudan-pașa s. m.

CĂPITAN s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

căpitan s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.

căpitan (căpitani), s. m. – 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de județ cu atribuții militare, administrative și polițienești. – Mr. căpitan. It. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány. Referirea lui Sanzewitsch 198 la rus. kapitan este inutilă. Der. căpitanat, s. n. (căpitanie, district militar); căpităneasă, s. f. (soție de căpitan); căpitănesc, adj. (de căpitan); căpitanie, s. f. (companie, detașament condus de un căpitan); căpitan-pașa (var. capudan-pașa), s. m. (amiral al flotei turcești), din tc. kaptan sau kapudan pașa (înv.).

Ori Stan, ori căpitan – vezi: „Aut Caesar, aut nihil”.