opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.

CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.

câmpan, ~ă smf vz câmpean

câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).

CÎMPEAN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.

CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.

CÂMPEAN ~eni m. Locuitor de la câmp. /câmp + suf. ~ean

câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.

cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene

câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene

câmpean s. m., adj. m., pl. câmpeni; f. sg. câmpeană, pl. câmpene

cîmpean

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂMPEAN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.

CÂMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ul este locuitorul de la câmpie.)

cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.

CÎMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ este locuitorul de la cîmpie.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÂMPEANU, Radu Anton (n. 1922, București), jurist și om politic român. Președinte al Partidului Național-Român (din 1990). Arestat pentru convingerile sale politice liberale (1947-1953). C. a fost nevoit să plece în Franța, unde a continuat activitatea politică în cadrul exilului românesc (1973-1989).

CÎMPEANU, Petru (1809-1893, n. Transilvania), cărturar român. M. de onoare al Acad. (1871), prof. de filozofie la Academia Mihăileană. Autor al unei gramatici a limbii române.

Intrare: Câmpeanu
Câmpeanu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Câmpeanu
Intrare: câmpean (adj.)
câmpean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmpean
  • câmpeanul
  • câmpeanu‑
  • câmpeană
  • câmpeana
plural
  • câmpeni
  • câmpenii
  • câmpene
  • câmpenele
genitiv-dativ singular
  • câmpean
  • câmpeanului
  • câmpene
  • câmpenei
plural
  • câmpeni
  • câmpenilor
  • câmpene
  • câmpenelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: câmpean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmpean
  • câmpeanul
  • câmpeanu‑
plural
  • câmpeni
  • câmpenii
genitiv-dativ singular
  • câmpean
  • câmpeanului
plural
  • câmpeni
  • câmpenilor
vocativ singular
  • câmpeanule
  • câmpene
plural
  • câmpenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

câmpean, câmpeanăadjectiv

  • 1. rar De (la) câmp, de la țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: câmpenesc pastoral rural rustic țărănesc
    • format_quote Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. DLRLC
    • format_quote Negreșit că cei dintîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199. DLRLC
etimologie:
  • Câmp + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

câmpean, câmpenisubstantiv masculin
câmpeană, câmpenesubstantiv feminin

  • 1. Locuitor de la câmp, de la șes sau prin extensiune, de la țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țăran
etimologie:
  • Câmp + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.