22 de definiții pentru cratiță
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRATIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conținutul acestui vas. – Et. nec.
CRATIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conținutul acestui vas. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cratiță sf [At: LB / V: castri~, cărcat~, cârcat~, ~acatiță, ~aiță, cratiț sn, crăt~ / Pl: ~țe / E: vsl краъткъ, bg кратигка, srb kratica] 1 Vas de gătit din (pământ ars sau) metal, rotund, puțin înalt. 2 (Rar) Tigaie. 3 Conținut al unei cratițe (1). 4 (Îe; dep) A sta la ~ A se ocupa doar de treburile gospodărești. 5 (Îae; dep) A nu avea nici un fel de aspirații. 6 (Dep; îe) La ~! Ocupă-te doar cu gospodăria, nu ești în stare de altceva. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRATIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de formă rotundă, de metal, pămînt sau tuci, cu marginile de sus răsfrînte, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjește mîncarea. Învîrtea cu-o lingură, de lemn prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, V. 37. Prunele sfîrîie tare-n cratiță. CARAGIALE, O. I 153. Ici o oală, colo o cratiță! SLAVICI, V. P. 90. ♦ Conținutul acestui vas. Fu o adevărată babilonie pînă începură să sfîrîie cratițele. AGÎRBICEANU, S.P. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRATIȚĂ ~e f. Vas de metal, de formă rotundă, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjește mâncarea. [G.-D. cratiței] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cratiță f. vas de tuciu cu interiorul smălțuit. [Dintr’un primitiv *crată = lat. CRATES].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crátiță f., pl. e și crătițĭ (bg. kratička, cam scundă; sîrb. kratica, prescurtare, kratice, jumătățĭ de cizme, după cum și cratița e jumătate de oală. Cp. cu cĭocîrtesc și cu lat. gr. crater, oală). Vest. Oală scundă cu doŭă toarte de făcut bucate scăzute cu sos. – În Ban. Trans. Olt. raĭnă. V. tigaĭe, tingire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
castriță sf vz cratiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărcatiță sf vz cratiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
craiță sf vz cratiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cratiț sn vz cratiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crăcatiță sf vz cratiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crătiță sf vz cratiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cratiță s. f., g.-d. art. cratiței; pl. cratițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cratiță s. f., g.-d. art. cratiței; pl. cratițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cratiță s. f., g.-d.-art. cratiței; pl. cratițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cratiță, pl. cratițe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cratiță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRATIȚĂ s. (reg.) tigaie, (Transilv.) laboș, (Ban., Transilv. și Olt.) raină, (prin Transilv.) răvar, (Ban.) șerpencă. (O ~ cu fasole.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRATIȚĂ s. (reg.) tigaie, (Transilv.) laboș, (Ban., Transilv. și Olt.) raină, (prin Transilv.) răvar, (Ban.) șerpencă. (O ~ cu fasole.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cratiță (cratițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cratiță, cratițe s. f. (înv., peior.) servitoare, bucătăreasă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a lua cratița de toartă expr. (d. bărbați) a lua o femeie de braț
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cratiță, cratițesubstantiv feminin
- 1. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: crăticioară
- Învîrtea cu-o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, V. 37. DLRLC
- Prunele sfîrîie tare-n cratiță. CARAGIALE, O. I 153. DLRLC
- Ici o oală, colo o cratiță! SLAVICI, V. P. 90. DLRLC
- 1.1. Conținutul acestui vas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fu o adevărată babilonie pînă începură să sfîrîie cratițele. AGÎRBICEANU, S. P. 35. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09