3 intrări
15 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»).
CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
codrean, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: ~eni, ~ene / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean, codresc (1-2). 3 smf Locuitor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăiește pe lângă codri (1) Si: (pop) codreț (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 7 sm (Înv; Mol) Oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ Fig. Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CODREAN ~eană (~eni, ~ene) 1) Care ține de regiunea codrilor; propriu codrilor. 3) și substantival Care trăiește în regiunea codrilor. /codru + suf. ~ean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
codrean (rar) (desp. co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
codrean (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
codrean adj. m., s. m. (sil. -drean), pl. codreni; f. sg. codreană, pl. codrene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CODREAN s. v. pădurar, pădurean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
codrean s. v. PĂDURAR. PĂDUREAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
codrean, codreancă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
codrean, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru (Țara Codrului) sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ♦ (onom.) Codrean, Codreanu, Codrenu, nume de familie (180 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Codru + suf. -ean.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
codrean, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: co-drean
adjectiv (A17) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: co-drean
substantiv masculin (M20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
codrean, codreanăadjectiv
- 1. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: codresc
- Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. DLRLC
- Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. DLRLC
- Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. DLRLC
-
etimologie:
- Codru + sufix -ean. DEX '98 DEX '09
codrean, codrenisubstantiv masculin codreană, codrenesubstantiv feminin
-
- Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401. DLRLC
-
etimologie:
- Codru + sufix -ean. DEX '98 DEX '09