3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»).

CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

codrean, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: ~eni, ~ene / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean, codresc (1-2). 3 smf Locuitor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăiește pe lângă codri (1) Si: (pop) codreț (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 7 sm (Înv; Mol) Oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ Fig. Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401.

CODREAN ~eană (~eni, ~ene) 1) Care ține de regiunea codrilor; propriu codrilor. 3) și substantival Care trăiește în regiunea codrilor. /codru + suf. ~ean

codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.

codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

codrean (rar) (desp. co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codrea, pl. codrene

codrean (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene

codrean adj. m., s. m. (sil. -drean), pl. codreni; f. sg. codreană, pl. codrene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CODREAN s. v. pădurar, pădurean.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

codrean, codreancă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

codrean, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru (Țara Codrului) sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ♦ (onom.) Codrean, Codreanu, Codrenu, nume de familie (180 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Codru + suf. -ean.

codrean, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean.

Intrare: Codreni
Codreni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: codrean (adj.)
codrean1 (adj.) adjectiv
  • silabație: co-drean info
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codrean
  • codreanul
  • codreanu‑
  • codrea
  • codreana
plural
  • codreni
  • codrenii
  • codrene
  • codrenele
genitiv-dativ singular
  • codrean
  • codreanului
  • codrene
  • codrenei
plural
  • codreni
  • codrenilor
  • codrene
  • codrenelor
vocativ singular
plural
Intrare: codrean (s.m.)
  • silabație: co-drean info
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codrean
  • codreanul
  • codreanu‑
plural
  • codreni
  • codrenii
genitiv-dativ singular
  • codrean
  • codreanului
plural
  • codreni
  • codrenilor
vocativ singular
  • codreanule
  • codrene
plural
  • codrenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codrean, codreaadjectiv

  • 1. rar Care aparține codrului, privitor la codru; din codru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: codresc
    • format_quote Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. DLRLC
    • format_quote Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. DLRLC
    • format_quote figurat Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. DLRLC
etimologie:
  • Codru + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

codrean, codrenisubstantiv masculin
codrea, codrenesubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care trăiește pe lângă codri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401. DLRLC
etimologie:
  • Codru + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.