COBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Piesă de lemn curbat, purtată pe umeri și care servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., sb. kobilica.

cobiliță sf [At: H II / V: ~bel~, (hiperurbanism) ~ovil~ / A și: (rar) ~liță / Pl: ~țe / E: bg, srb кобилица] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți Si: (reg) cobelete, cobcliă (14), cobilițoi, coromăslă. 2 (Ast; pop; și reg; îs ~ța ciobanului) Constelația Lebăda. 3 (Ent; Buc) Lăcustă verde. 4 Insectă din ordinul libelulelor (Libellula depressa) Si: (Buc) cal turtit, calul dracului, calul popii. corectat(ă)

COBILIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Lemn încovoiat, cu crestături la fiecare capăt, de care se atîrnă de o parte și de alta, cîte un coș, cîte o doniță, etc. și care se poartă pe umeri (Mold. „coromîslă” (🖼 1335): de-i ajuta să puie în spinare cobilița cu cofele (DLVR.) ¶ 2 💫 FATA-CU-COBILIȚA sau COBILIȚA-CIOBANULUI, constelațiunea Lebedei, numită și „Crucea (mare)” sau „Crucea miezului-nopții” (OT.) (🖼 1336) 👉 FECIOARĂ ¶ 3 🐙 a) = CALUL-DRACULUI; b) = COSAȘ [vsl. kobylica].

❍ COROMÎSLĂ (pl. -le) sf. Mold. Bucov. 1 Cobiliță: în lună sînt doi frați, se bat cu coromîsla (VOR.) ¶ 2 💫 FATA CU COROMÎSLĂ = COBILIȚA-CIOBANULUI [rut.].

COBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată pentru a fi purtată pe umeri și avînd la cele două capete torți sau cîrlige, pentru transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.; (regional) coromîslă. Ajuta să puie cobilița cu cofele în spinare. DELAVRANCEA, S. 26. Zăreau jucîndu-se codanele limbute... purtînd pe umăr, cu umblet legănat, cobilița cu două donițe. ODOBESCU, S. III 570. În pădure născui, în pădure crescui; Acasă dacă m-aduse, Cercei grei îmi puse (Cobilița). GOROVEI, C. 91. Cobilița-ciobanului sau fata-cu-cobilița = constelația lebedei.

!Cobilița-Ciobanului (constelație) s. propriu f. art., g.-d. art. Cobiliței-Ciobanului

Cobilița-Ciobanului (constelație) s. propriu f.

Cobilița-Ciobanului (astron.) s. pr. f.