ceauș [At: LET. I, 245/3 / V: ceuș, ceiuș / P: cea-uș / Pl: ~i / E: tc çaus] (Înv) 1-4 sm (Persoană cu) (rangul de) (funcționar inferior turc) ușier la curte. 5-7 sm (Persoană cu) (rangul de) curier care transmitea poruncile în toate părțile imperiului. 8-10 sm (Persoană cu) (gradul de) aprod care ducea pe vinovați înaintea justiției. 11-12 sm (Îc) Al doilea alai-~ (Militar cu) (gradul de) locțiitor al unui alai- baș-ceauș. 13-15 sm (Îc) ~-bașa sau ~-baș-aga (Persoană cu) (gradul de) comandant suprem al ceaușilor, care asista la ședințele înaltei Curți de Justiție, răspundea de captivii statului și introducea la Curte pe ambasadorii străini. 16-18 sm (Îc) ~-baș-chiesadar (Militar cu) (gradul de) locotenent al unui ceauș-bașa. 19-21 sm (Înv; îc) Vel-~ (Persoană care era) funcționar investit cu funcții analoge (comandantului ceaușilor de la Curte). 22-24 sm (Îc) ~-spătăresc (Militar cu) (gradul de) comandant al lefegiilor spătărești. 25-27 sm (Îc) ~ de aprozi (Persoană cu) (rangul de) comandant al aprozilor. 28-30 sm (Pex) (Persoană cu) (rangul de) căpetenie. 31-33 sm (Persoană cu) grad mic (în armată) Si: căprar. 34-36 sm (Persoană cu) (funcția de) aprod. 37-39 sm (Personă cu) (funcția de) temnicer. 40-42 sm (Persoană cu) (funcția de) căpetenie a surugiilor de la poștele statului. 43-45 sm (Persoană cu) (funcția de) căpetenie a vânătorilor domnești. 46-48 sm (Persoană cu) (funcția de) servitor la sinagogă. 49-51 sm (Persoană cu) (funcția de) mijlocitor între plutași și expeditorul plutelor Cf dragoman. 52 sm (Ban; îf ceiuș) Personaj al jocului de călușari. 53 sm (Ban; îf ceiuș) Ajutor al nașului și nașei, care poartă darurile nașului și hainele goviei până la mire acasă. 54 sm Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 55 Melodie după care se execută ceaușul (54). 56 a (Bot; șîc poamă-~ă) Varietate de struguri de masă albi, timpurii, cu boabe mari, cărnoase și gustoase. 57 sm (Îc) ~-negru Varietate de struguri ceauși (60). 58 sm (Îc) ~-mare Varietate de struguri ceauși (60).

ceaușesc, ~ească a [At: (a. 1783) ap. ȘIO / P: cea-u~ / Pl: ~ești / E: ceauș + -esc] 1-11 Referitor la ceauș (1, 5, 8, 28, 31, 34, 37, 40, 43, 46, 49). 12-22 Al ceaușului (1, 5, 8, 32, 28, 34, 37, 40, 43, 46, 49). 23-33 De ceauș (1, 5, 8, 28, 31, 34, 37, 40, 43, 46, 49).

CEAUȘESCU, Nicolae (1918-1989, n. Scornicești), om politic comunist român. Membru al P.C.R. (din 1933). Arestat și condamnat pentru agitație comunistă în repetate rânduri, C. a contribuit la instaurarea regimului comunist în România, în urma ocupării țării de trupele sovietice. A aparținut grupului de comuniști „dinlăuntru” opus grupului de la Moscova venit în România după august 1944. După moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej a fost ales prim-secretar al C.C. al P.C.R. (1965), secretar general al C.C. al P.C.R. (1965-1969), apoi secretar general al P.C.R. (1969-1989). A îndeplinit și funcția de președinte al Consiliului de Stat (1967-1974), președinte al R.S.R. (1974-1989). În primii ani după instalarea la conducerea P.C.R. a continuat și dezvoltat politica precedesorului său de deschidere în politica internă și internațională. Protestul său public împotriva invadării Cehoslovaciei de trupele Tratatului de la Varșovia în 1968 i-a atras puternice simpatii în țară și în opinia publică din Occident. Din 1971 a evoluat tot mai mult spre o formulă de guvernare de tip stalinist bazată pe un cult al personalității, fără precedent în istoria României. După 1980, situația României, deteriorată continuu pe toate planurile, a determinat o mare nemulțumire populară, care a izbucnit în decembrie 1989, când C. a fost înlăturat de la putere, judecat, condamnat la moarte și executat (25 dec.). Soția sa Elena a avut o influență politică nefastă în conducerea țării. A fost judecată, condamnată la moarte și executată împreună cu el.

CEAUȘ/U, -escu, -a, etc., n. actuale < subst. ceauș.