15 definiții pentru caritate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARITATE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.

CARITATE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.

caritate sf [At: (a. 1857) URICARIUL IV, 439 / V: (înv) ha- / E: fr charité, lat charitas, -tem] 1 Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva Si: filantropie. 2 (Îs) Soră de ~ Infirmieră.

CARITATE s. f. (În societatea burgheză) Atitudine pretins miloasă prin care exploatatorii, dînd uneori pomeni, vor să pară generoși. V. filantropie. ◊ (În trecut) Soră de caritate = infirmieră; (astăzi înlocuit prin) soră de ocrotire.

CARITATE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ (Ieșit din uz) Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Fr. charité (lat. lit. caritas, -atis).

CARITATE s.f. Atitudine de milă afectată, prin care cei avuți vor să pară generoși, dînd pomeni. ♦ Generozitate, filantropie. [< lat. caritas, cf. it. carità].

CARITATE s. f. atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. (< fr. charité, lat. caritas)

CARITATE f. livr. Binefacere în folosul celor săraci; filantropie. ◊ Soră de ~ infirmieră. /<fr. charité, lat. caritas, ~atis

caritate f. iubirea lui D-zeu și a aproapelui: credința, speranța și caritatea sunt cele trei virtuți teologale.

*caritáte f. (lat. cáritas, -átis, d. carus, scump, ĭubit). Ĭubire de Dumnezeŭ saŭ de oamenĭ. Milă. Pomană. Soră de caritate, călugăriță din congregațiunea instituită la 1607 de Vincențiŭ de Paul p. ajutarea săracilor și bolnavilor. Bĭuroŭ de caritate, unde se distribue ajutoare nevoĭașilor. Dame de caritate, acelea care secundează bĭurourile de caritate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caritate s. f., g.-d. art. carității

caritate s. f., g.-d. art. carității

caritate s. f., g.-d. art. carității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARITATE s. binefacere, filantropie, milă. (Act de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caritate (-ăți), s. f. – Atitudine miloasă, filantropie. Lat. charitatem (sec. XIX). – Der. caritabil, adj., din fr. charitable.

Intrare: caritate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caritate
  • caritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • carități
  • carității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caritatesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.