CANOTAJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practică în ambarcațiuni puse în mișcare cu ajutorul vâslelor. ◊ Canotaj academic = ramură a sporturilor nautice care se practică pe schifuri și pe giguri¹. – Din fr. canotage.

canotaj sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 28 / Pl: ~e / E: fr canotage] 1 Sporturi nautice care se practică în ambarcații puse în mișcare cu ajutorul vâslelor. 2 (Îs) ~ academic Ramură a sporturilor nautice care se practică pe schifuri și pe giguri¹.

*CANOTAJ sbst. ⛹ 1 Sportul vîslitului unei luntre (🖼 812) ¶ 2 Plimbare cu luntrea: partidă de ~ [fr.].

CANOTAJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practică în ambarcații puse în mișcare cu ajutorul vâslelor. ◊ Canotaj academic = ramură a sporturilor nautice care se practică pe schifuri și pe giguri¹. – Din fr. canotage.

CANOTAJ s. n. Vîslitul practicat ca sport. Întrecerile competiției internaționale de canotaj. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2733. Unde mi-ai fost de dimineață? Pentru ce n-ai fost la canotaj? CAMIL PETRESCU, T. II 28.

CANOTAJ s. n. Sportul vîslitului. – Fr. canotage.

CANOTAJ s.n. Sportul vîslitului. ◊ Canotaj academic = sport nautic care se practică pe schifuri și pe giguri. [< fr. canotage].

CANOTAJ s. n. sport nautic cu ambarcații conduse cu rame. ♦ ~ academic = sport nautic care se practică pe schifuri și pe giguri. (< fr. canotage)

CANOTAJ ~e n. Sport nautic practicat cu diferite ambarcații cu vâsle. ~ academic. /<fr. canotage

canotaj s. n.

canotaj s. n.

canotaj s. n.

canotaj