3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CABANĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane.

CABANĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane.

caba2 sf [At: H III, 145 / Pl: ~ne / E: srb kaban] (Rar) Haină femeiască de sărbătoare, nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) cabon.

caba1 sf [At: SP. POP., 1963, nr. 1815, 2-3 / Pl: ~ne / E: fr cabane] 1 Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor, vânătorilor etc. 2 Personal al unei cabane (1). 3 Turiști dintr-o cabană (1).

CABANĂ, cabane, s. f. Casă la munte (de obicei mică și construită din material ușor), pentru adăpostirea turiștilor; casă de adăpost. Mai departe se-nălța cabana Cu cărți și jocuri pentru cititori. D. BOTEZ, în POEZ. N. 79.

CABANĂ, cabane, s. f. Casă la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vînătorilor. – Fr. cabane.

CABA s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane].

CABA s. f. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane)

bufet-caba s. n. Bufet amenajat într-o cabană ◊ „Vă indicăm următoarele unități: Stâna și bufetul Ilișești, bufetul-cabană Rădășeni, restaurantul Vatra Moldoviței.” Sc. 11 XII 67 p. 2 (din bufet + cabană)

cabană-dormitor s. f. Cabană folosită exclusiv ca dormitor ◊ „Un colectiv de specialiști a proiectat și construit un nou tip de cabană-dormitor pentru lucrătorii de la construcții. Cabana are o capacitate de 32 locuri.” Sc. 28 X 66 p. 3 (din cabană + dormitor)

cabană-hotel s. f. Cabană dotată cu facilități care o apropie de statutul de hotel ◊ „În primele zile ale acestui an s-a dat în folosință o cabană-hotel la Peștera-Padina (Dâmbovița), având restaurant, bar de zi, iar în imediata vecinătate, terenuri de sport.” R.l. 12 I 79 p. 5 (din cabană + hotel)

cabană-restaurant s. f. Cabană care conține un restaurant ◊ „Duminică la cabana-restaurant «Izvorul rece» de lângă Sinaia.” Sc. 17 VIII 64 p. 2 (din cabană + restaurant)

restaurant-caba s. n. Restaurant amenajat într-o cabană ◊ „Avem un restaurant-cabană în pădurea Adâncata care este nerentabil.” Sc. 11 XII 67 p. 2 (din restaurant + cabană)

CABANĂ ~e f. Casă (de lemn) construită la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. /<fr. cabane

cabană f. haină de d’asupra a preoților (în locul vechii giubele), a portăreilor și a soldaților. [Cf. fr. caban, manta cu glugă].

*1) cabană f., pl. e (sîrb. kában și gában, d. it. gabbáno, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaĭe, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haĭnă, ĭar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabaniță, chebe, chepeneag, capot). Vechĭ. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonaș femeĭesc care se poartă și azĭ la țară.

*2) cabánă f., pl. e (fr. cabane, d. mlat. capanna, colibă). Barb. Colibă de adăpost p. excursioniștĭ (poate chear o adevărată casă). V. gașcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caba s. f., g.-d. art. cabanei; pl. cabane

caba s. f., g.-d. art. cabanei; pl. cabane

caba s. f., g.-d. art. cabanei; pl. cabane

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MORETO Y CABAÑA, Agustín de (1618-1669), scriitor spaniol. Comedii remarcabile prin finețea caracterizării psihologice și spiritualitatea dialogului („Dispreț pentru dispreț”, „Frumosul Don Diego”, „Onoarea înainte de toate”), unele servind drept model lui Moliére.

Intrare: Cabana
Cabana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cabană (construcție)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caba
  • cabana
plural
  • cabane
  • cabanele
genitiv-dativ singular
  • cabane
  • cabanei
plural
  • cabane
  • cabanelor
vocativ singular
plural
Intrare: cabană (haină)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caba
  • cabana
plural
  • cabane
  • cabanele
genitiv-dativ singular
  • cabane
  • cabanei
plural
  • cabane
  • cabanelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caba, cabanesubstantiv feminin

  • 1. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mai departe se-nălța cabana Cu cărți și jocuri pentru cititori. D. BOTEZ, în POEZ. N. 79. DLRLC
    • 1.1. Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. DN
  • 2. Personal al unei cabane. MDA2
  • 3. Turiști dintr-o cabană. MDA2
etimologie:

caba, cabanesubstantiv feminin

  • 1. rar Haină femeiască de sărbătoare, nedefinită mai îndeaproape. MDA2
    sinonime: cabon
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.