CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de cata | Greșeală de tipar | Permalink

cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

CUR s. v. anus, dos, fund, popou, șezut.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

cur s. n., pl. cúruri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

curá (-r, -át), vb. – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s. f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s. f. (înv., puritate); curăție, s. f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s. f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s. f. (murdărie; excrement); curătură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s. f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CÚRE vb. III v. curge.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ionel_bufu | Greșeală de tipar | Permalink

cúre vb. III (înv.) 1. a alerga, a fugi; a se grăbi. 2. a curge. 3. a se rostogoli, a se înșira, a se întinde. 4. a se decolora. 5. a pica, a picura, a izvorî. 6. a se desprinde, a cădea. 7. a atârna, a spânzura. 8. a se îngrămădi, a năvăli, a năpădi. 9. a se desfășura, a se petrece, a se întâmpla, a decurge. 10. a trece, a se scurge. 11. a rezulta, a proveni, a deriva.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

cúre (-r, -rs), vb. – 1. A fugi, a merge în goană. – 2. A curge un lichid. – 3. A se scurge, a ieși o secreție din corp. – 4. A se revărsa. – 5. A se scurge lichid dintr-un vas. – 6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. – 7. A se risipi, a se întinde. – 8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. – 9. A se scurge, a trece. – 10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. – 11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. – 12. A recădea. – Var. cura. Mr. cur, curare, megl. cur. Lat. cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre, prov., cat., sp., port. correr, fr. courir. Cf. și curînd, curge. Este cuvînt înv., aproape complet substituit în literatură prin curge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie cură în loc de curge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu cura „a curăța”, prin intermediul var. Der. curător, adj. (care aleargă; curent); curătoare, s. f. (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la cura „a curăța”; curător, s. n. (brînză în calup); curăre, s. f. (înv., scurgere; înv., spermă); curătură, s. f. (vas pentru a transvaza vinul); cursoare, s. f. (curs revărsare; diaree; trecere a timpului; decurs), cuvînt înv. (sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din lat. cursoria; cursură (var. cursătură), s. f. (curs; revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care DAR îl consideră că provine direct din lat. cursura; scure (var. scura), vb. (a curge, a se revărsa, a se scurge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din lat. excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(ăt)ură), s. f. (scurgere; flux; puroi; drojdie, depunere); încura, vb. (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga; refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un lat. *incurrare, factitiv de la currere, cf. Candrea-Dens., 463; încurătură (var. încurătoare), s. f. (cursă de cai; hipodrom). – Cf. cursă, curînd. Der. neol. curent, adj., din lat. correntem, fr. courant; curent, s. m.; curenta, vb. (a electrocuta); curs, s. n., din fr. cours; cursă, s. f., din fr. course; cursier, s. m. (armăsar), din fr. coursier, înv.; cursist, s. m.; cursiv, adj., din fr. cursif; cursivitate, s. f.; curier, s. m., din fr. courrier; curtier, s. m., din fr. courtier; curtaj, s. n., din fr. courtage.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a cădea cu curul în pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a da curului sare expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial / de mântuială.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a-i intra bețele în cur / în fund expr. (vulg. – d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte! expr. (glum. vulg.) la revedere!
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a-l mânca în cur / în fund expr. (vulg.) 1. a fi indisciplinat. 2. a avea o stare de neastâmpăr, a fi agitat. 3. a fi imprudent, expunându-se unor riscuri inutile (de a fi mustrat, molestat, bătut etc.).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a mușca de cur (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a defăima (pe cineva), a calomnia (pe cineva). 2. a ironiza în continuu (pe cineva). 3. a cârti împotriva cuiva.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a omorî arici cu curul expr. (vulg.) a fi nimfomană.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a se duce pe cur expr. (adol., vulg.) a avea parte de necazuri; a da faliment.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a-și pune curul la bătaie expr. (pop., vulg.) 1. (d. femei) a-și folosi farmecele pentru a obține un avantaj. 2. a-și asuma un risc.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a-și pune curul la treabă expr. (vulg.) a-și intensifica activitatea.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva)
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

curpapir, s. n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

cur pictat expr. (vulg, peior.) 1. om fricos. 2. diletant, ageamiu.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

drum bătut și cur frecat expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

gura bate curul prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă atrag după sine regrete, repercusiuni etc.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

mă doare-n cot! / în cur! / în pix! / în șpiț! expr. nu-mi pasă!
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici!
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

nas în cur expr. (glum., vulg.) v. nas (1).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

picat în cur / în fund (după cineva sau ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (pentru cineva sau ceva).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink