19 intrări

116 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂMP, câmpuri, s. n. (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca câmpului = lucrarea pământului. Artilerie de câmp = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat. ◊ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. ◊ Câmp de luptă = porțiune de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru. Câmp de tragere = teren amenajat pentru executarea exercițiilor de tragere. Câmp de activitate sau (rar) câmpul muncii = domeniu de activitate, limitele între care se desfășoară o activitate. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca acelea care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp eletromagnetic. 5. (Med.) Fâșie de pânză sterilă care delimitează plaga operatorie. ◊ Câmp operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. 8. (Fil.) Câmp ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor și ideilor delimitate istoric în interiorul cărora se elaborează o doctrină, o știință, o creație culturală etc. 9. (Inform.) Cea mai mică unitate dintr-un sistem bază de date care poate fi accesată. – Lat. campus.

câmp sn [At: DOSOFTEI, V. S. 27/2 / Pl: ~uri (înv; astăzi mai ales în expresii) ~i sm / E: ml campus] 1 Câmpie (1). 2 (Spc) Întindere de pământ cultivată Cf agru, arătură, holdă, lan, ogor, pământ, țarină. 3 Totalitatea ogoarelor din jurul unei comune Cf hotar. 4 (Îs) Munca ~ului Munci agricole. 5 (Îs) Artilerie de ~ Artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe teren fără accidente prea mari. 6 (Îlav) În plin ~ sau în ~ deschis Sub cerul liber. 7 (Îal) Fără adăpost. 8 (Îlav) Peste ~ De-a dreptul, părăsind drumul. 9 (Îe) A nu da cuiva ~ A tăia drumul cuiva. 10 (Îe) A lăsa (cuiva) ~ liber A lăsa pe cineva să acționeze, să se desfășoare Si: a da frâu liber. 11 (Îe) A-i pierde ~ul A nu mai ști drumul sau direcția. 12 sm (Îe) A-și lua (sau a apuca) ~ii A pleca orbește, fără a ști încotro (de disperare, de durere de mânie etc.). 13 (Îae) A ajunge la disperare. 14 Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). 15 (Îs) ~ de gheață Masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 16 (Cu determinări care arată activitatea) Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate: Câmp de luptă. 17 (Asr; îs) -ul muncii Sfera de activitate a cuiva. 18 (Îs) ~ vizual Porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 19 (Fiz) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată. 20 (Pex) Mărime care caracterizează un câmp (19). 21 Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. 22 (Îs) ~ electric Regiune a spațiului caracterizată prin faptul că în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul n-ar fi încărcat astfel. 23 (Îs) ~ magnetic Regiune a spațiului caracterizată prin faptul că în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, iar acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 24 (Îs) ~ electromagnetic Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea între particule. 25 (Îs) ~ operator Porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 26 Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 27 Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (fizice, matematice etc.) variabile. 28 Fața netedă a pieii tăbăcite. 29 (Mun) Hățurile care se pun cailor înhămați la trăsură.

CÂMP, câmpuri, s. n. și (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ◊ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ◊ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.

CÂMP s. n. 1. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. 4. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)

CÂMP ~uri n. 1) Întindere vastă de pământ cu suprafața uniformă fără accidente însemnate de teren; câmpie; șes. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbește (de disperare, de supărare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Întindere de pământ în afara unei localități. În plin ~. 3) Teren semănat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de luptă. ~ de observație. 5) Fondul unui tablou, a unei țesături etc. 6) Spațiu în care se exercită acțiuni de forță asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. și câmpi în expresii] /<lat. campus

câmp n. și m. (pl. câmpuri, fig. câmpi); 1. întindere de pământ arabil; 2. loc șes afară din oraș sau sat pentru pășunat: a-și lua câmpii, a fugi orbește, a-și pierde mințile; a bate câmpii, a rătăci, fig. a aiuri; 3. loc, de luptă: câmpul de bătaie; 4. fondul unei stofe sau tablou: rochie cu câmp negru și cu flori de mătase; 5. fig. sferă de lucrări sau fapte: vastul câmp al istoriei naționale. [Lat. CAMPUS].

COCOȘEL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I*). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el.[1]

  1. * În original, greșit: 1. LauraGellner

FRAG1, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-câmp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

GAROAFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

IARBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

MORCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

MORCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

PĂTRUNJEL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.

ȘOARECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă, se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece-de-câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece-de-pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

TĂMÂIȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante: a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâîță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis).Tămâie + suf. -iță.

TRESTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă: a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se folosește la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. Compuse: Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios); trestie de zahăr = plantă erbacee din familia gramineelor originară din sud-estul Asiei cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinarum); trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĭstĭ. corectat(ă)

cocoșel sm [At: ECONOMIA, 105 / V: (Mol) cuc~ / Pl: ~ei / E: cocoș + -el] 1-10 (Șhp) Cocoș (1-2, 7, 22, 24) (tânăr sau mic). 11 (Îc) ~-de-câmp Plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii (Adonis aestivalis). 12 (Ent; pop) ~-de-miazănoapte sau ~-de-miezul-nopții ori ~-de-noapte Greier (Gryllus). 13-14 Băiat sau tânăr bătăios, care se încaieră ușor. 15 Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (1). 16 (Pgn) Monedă de aur. 17 (Reg; lpl) Floricele de porumb. 18 (Pan) Bucată de hârtie îndoită în multe părți, astfel încât să semene cu un cocoș mic Și porumbel. 19 Cui care trece prin capătul osiei ca să-l țină Si: civie. 20 (Pfm) Penis. 21 (Reg; pfm) Mic aluat ce rămâne din facerea pâinii, căruia i se dau diferite forme și se coace în cuptor. 22 (Bot; reg) Ruscuț. (Adonis flammea). 23 (Bot; reg) Scaunul cucului (Dianthus giganteus). 24 (Bot; reg; lpl) Măseaua-ciutei (Erythroimm dens-cauis). 25 (Bot; reg; lpl) Ghiocei-bogați. 26 (Bot; reg; lpl) Porumbei. 27 (Lpl) Dediței. 28 (Bot; reg; lpl) Garofiță-de-grădină (Dianthus bartalus). 29 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Floarea-cucului. 30 (Bot; reg; îc) ~ roșu Garofiță (Dianthus carthusianorum). 31 (Bot; reg; îc) ~-turcesc (Silene antiloparum). 32 (Bot; reg; îc) ~ei-ungurești Sovârf (Origanum vulgare).

frag1 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 31 / Pl: ~agi / E: drr fragă] 1 Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, frunze distribuite în rozetă, flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile Si: ~-de-pădure, ~-iepuresc (Fragaria vesca). 2 (Șîc ~-de-câmp) Căpșun (Fragaria moschata). 3 (Mol; Buc) Fragă (1).

jaleș sm [At: PANȚU, PL. / V: ha~ / Pl: ~i / E: jale2 + -eș] 1 Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate Si: pavăză (Salvia). 2 Plantă din genul jaleșului (1). 3 (Bot; îc) ~-de-câmp Salvie de câmpie (Salvia pratensis). 4 (Îae) Plantă ierboasă cu tulpină și frunze păroase, cu flori galben închis, care crește pe locuri aride și nisipoase (Stachys recta). 5 (Bot; îc) ~-de-pădure Cinsteț (Salvia glutinosa). 6 (Bot; șîc ~-de-grădină) Jale2 (1) (Salvia officinalis). 7 Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica).

morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oa sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.

bumbac s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Plantă textilă din familia malvaceelor, cultivată în țările cu climă caldă, cu florile gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium).Bumbac de cîmp = a) bumbăcariță (Eriophorum angustifolium); b) lînăriță (Vinaria vulgaris). ♦ Puful vegetal format din fibre care înconjoară semințele acestei plante. 2 s.n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele acestei plante. ♦ (pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine sau a se face că nu aude bine. ♦ Fir răsucit de bumbac, întrebuințat la țesut sau la cusut. Pînză de borangic cu urzeală de bumbac (PAM.). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu; coton. 3 s.n. Țesătură din fire de bumbac. Lenjerie de pat din bumbac. 4 s.n. Fig. Bunăstare, huzur. Trai în bumbac. 5 s.n. Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. • pl. m. -ci, n. -uri. și bămbac s.m. /<srb. bumibak, bg. бубак cf. ngr. μπαμπάκι.

JALE2 sf. S/., JALEȘ sbst. 🌿 1 Mic arbust mirositor, originar din sudul Europei, cu flori albastre, violete sau albe, cultivat adesea prin grădini; frunzele acestei plante sînt întrebuințate în medicină, iar poporul le aplică la gîlci, pentru a le vindeca (Salvia officinalis); numită și „salbie”, „sălvie”, „șălvie”, „jale-de-grădină”, etc. (🖼 2719) 2 Plantă alb-lînoasă, cu flori roșii-purpurii; numită și „pavăză” (Stachys germanica) (🖼 2720) 3 ~-DE-CÎMP, plantă cu flori galben-deschise, avînd la baza inferioară a corolei puncte violete, cu dinții caliciului acoperiți cu peri aspri; numită și „jaleș-sălbatic” (Stachys recta) (🖼 2721); – ~-DE-CÎMP2 = SALVIE-DE-CÎMPURI; – ~-DE-CÎMP3 = COADA-VACII2 4 JALE-CLEIOA, JALEȘ DE-PĂDURE = CINSTEȚ [ung. zsálya]

ȘOARECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă = se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece de câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece de pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

TĂMÂIȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis).Tămâie + suf. -iță.

GAROAFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus).Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

BUMBAC, (I) s. m., ții) s. n. I. Plantă textilă în formă de arbust care în mod obișnuit crește în regiunile tropicale și subtropicale, iar aclimatizată, și în regiunile cu climă temperată (Gossypium); fibrele pufoase care îi acoperă semințele se întrebuințează în industrie. Acum, bumbacul crește pe malurile Oltului, pe vaste întinderi. BOGZA, C. O. 389. ◊ Compus: bumbac-de-cîmp = bumbăcăriță. II. 1. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semințele bumbacului (I) și întrebuințat, netors, în industrie și comerț; p. ext. vată. S-a tologit așa îmbrăcat, cum era, pe un divan moale ca bumbacul. CREANGĂ, P. 302. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi, își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine; a se face că nu aude bine. 2. Fir răsucit de bumbac (II 1), întrebuințat la cusut (v. ață, ațică, bumbăcel) sau la țesut. Pînză de bumbac. Urzeală de bumbac. 3. Țesătură de fire de bumbac (II 1). Fochiștii, nespălați, nerași, cît îî ținea drumul, ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor, pe jumătate goi, cu gîtul învelit în săluțul lor de bumbac. BART, E. 47. Lasă-mă, maică, să zac, Pe perină de bumbac, în brațele cui mi-i drag! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96. Și ți-ai făcut [iie] de bumbac, Tuturor să fii pe plac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 245. ◊ Bumbac mercerizat v. mercerizat.

CÎMP, cîmpuri, s. n., (1, 2 astăzi mai ales în expr.) cîmpi, s. m. 1. (În opoziție cu munte sau deal) Întindere vastă de pămînt, fără accidente însemnate de teren; șes, cîmpie. Acum 18 ani, auziți voi, acum 18 ani alergam pe cîmpul acesta... la această oră. SAHIA, N. 19. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț. EMINESCU, O. I 84. Cerul viscole stîrnea, Și cu fulgi prin neguri cîmpii așternea. ALECSANDRI, P. A. 76. Vînară munții cu urșii, Văile cu fiarele, Cîmpurile cu florile. TEODORESCU, P. P. 177. De-ar veni luna lui mai, Să-mi aud ceriul tunînd... Cai în cîmpuri nechezînd. ALECSANDRI, P. P. 287. ◊ Artilerie de cîmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe orice teren fără pante prea mari. ◊ Loc. adv. În plin cîmp = sub cerul liber, fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste cîmp = a merge de-a dreptul, nu pe drum (pentru a scurta calea). A lua (sau a apuca) cîmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mînie); a ajunge la desperare; a-și lua lumea în cap. Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altă ceva. CREANGĂ, P. 123. A bate cîmpii = a se abate de la subiect; a vorbi într-aiurea. 2. Întindere de pămînt cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. Patria-mi își deșfășoară Cîmpii veșnic roditori. MACEDONSKI, O. I 7. Adună toată drăcimea și-o pune la lucru pe cîmp. CREANGĂ, P. 158. Dragă mi-i mîndră micuță, Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431. ◊ Munca cîmpului = munci agricole. ♦ Întindere de pămînt în afara unei localități (unde nu mai sînt case). În cîteva minute sînt afară, la cîmp. CARAGIALE, O. II 15. 3. Loc, spațiu în limitele căruia se desfășoară o anumită activitate. O vorbă, o căutătură, un gest al nostru intră ca un ferment, ca o sămînță nouă în cîmpul de observație al copilului. VLAHUȚĂ, O. A. 196. În teatru avea cîmp deschis. CARAGIALE, O. III 10. ◊ Cîmpul muncii = sfera de activitate a oamenilor muncii; activitate, muncă, producție. Vechimea în cîmpul muncii.Cîmp de luptă (sau de bătaie) = locul unde se dă o luptă, o bătălie. Curtea întreagă a fabricii se transformă într-un cîmp de luptă. SAHIA, N. 37. (Fig.) Această concurențăputere oarbă și inconștientălucrează așa de bine, încît aruncă toată viața socială într-un cîmp de luptă. GHEREA, ST. CR. II 310. Cîmp de exploatare = porțiune dintr-un zăcămînt cuprinsă între două galerii. Cîmp de experiență = teren de cercetări experimentale. Cîmp de aterizare - loc amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor. Cîmp de joc = teren pe care se desfășoară jocul echipelor sportive. Cîmp de tragere = loc amenajat pentru exerciții de tragere cu armele de foc. Cîmp de curse = loc unde se desfășoară alergările de cai. Cîmp vizual = spațiul cuprins de privire cînd axa ochiului rămîne fixă. (Fig.) Scopul producției socialiste este deci omul cu cerințele sale, spre deosebire de scopul producției capitaliste, unde omul nu înseamnă nimic, unde omul și cerințele sale dispar din cîmpul vizual. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 44. ◊ Formă specială a materiei care se distinge prin repartiția continuă în spațiu și prin capacitatea de acțiune mecanică, prin intermediul căreia se exercită interacțiunile între corpuri electrizate. Cîmp electric. Cîmp magnetic. 3. Fondul, culoarea dominantă a unui tablou, a unei gravuri, a unei podoabe etc. Cîmpul portretului era albastru, în dreapta și în stingă chipului, perdele roșii. EMINESCU, N. 156.

GAROAFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee, sălbatică sau de grădină, foarte bogată în specii, cu frunze lunguiețe, cu flori roșii, roz sau albe și cu miros plăcut, de cuișoare (Dianthus caryophyllus). Pe șiragul de garoafe care ocoleau ceardacul, soarele punea o gratie de aur. GALACTION, O. I 344. În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, V. 77. Ochii-ți ard și-ți arde fața Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. ◊ (Metaforic) Garoafa-nsîngerată-a gurii tale... Trezește forțe oarbe-n mine. CAMIL PETRESCU, V. 90. ◊ Compuse: garoafă-de-cîmp sau garoafă-sălbatică = garofiță (2).

NEMȚIȘOR, nemțișori, s. m. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunzele în formă de palmă și cu florile albastre-azurii (Delphinium). Se vădește minune în gingășia fără seamăn a caliciului întortocheat și fraged al florilor... de nemțișor și de gura-leului de pe masă. CAMIL PETRESCU, O. II 712. ◊ Compus: nemțișor-de-cîmp = plantă erbacee cu flori albastre sau roz, cu fructul o capsulă (Delphinium Consolida); pintenaș.

PĂTRUNJEL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină înaltă, cu frunze adînc dințate și lucioase și cu foliole liniare de culoare verde-gălbuie; este cultivată pentru rădăcina și frunzele ei aromate (Petroselinum sativum). Prin verdețuri poporul romîn înțelege toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla. PAMFILE, A. R. 197. ◊ Compuse: pătrunjel-de-cîmp = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze la baza tulpinii, cu flori albe sau trandafirii; crește prin pajiști însorite (Pimpinella saxifraga); pătrunjelul-cîinelui = plantă erbacee veninoasă, din familia umbeliferelor, cu frunze ca de mărar și cu flori albe; crește prin locuri necultivate (Aethusa Cynapium); cucută mică. – Variante: (regional) pătrînjel (PAMFILE, A. R. 197, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 332), petrînjel (PAMFILE, A. R. 197), pitrinjel (ȘEZ. XV 102), petrinjel (PAMFILE, A. R. 197, ȘEZ. III 159), petrunjel (I. IONESCU, M. 357), pintrejel (SBIERA, P. 14), pitrenjăl (ȘEZ. II 81) s. m.

ȘOARECE, șoareci, s. m. (Și în forma șoarec) Mic animal din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușie-închisă, cu botul ascuțit, cu coada lungă (și subțire) și cu mișcările repezi (Mus musculus). Un șoarec trece covorul. BENIUC, V. 137. Cum nu sînt un șoarec, doamne -măcar totuși are blană. EMINESCU, N. 42. Zmeul are gînd rău cu noi, ziua ne pune la muncă și noaptea ne-nchide în turnul ăsta plin de șoareci. ALECSANDRI, T. I 440. El rămîne prins Ca șoarecul de mîță. NEGRUZZI, S. II 244. Șoarece de bibliotecă, se zice (adesea depreciativ) despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Complexa personalitate a lui Helicide cuprinde, alături de oratorul public și de profet, pe un om de texte, pe un șoarece de bibliotecă, trăind cea mai mare parte a vieții lui în traducerea, compulsarea și comentarea marilor autori vechi și moderni. VIANU, A. P. 39. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca mîța cu șoarecele, se spune despre cei care nu se pot suferi și se ceartă într-una. I-au mas șoarecii în pîntece, se spune despre un om foarte flămînd. Ia mai îngăduiți oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas șoarecii în pîntece. Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, P. 259. (Nici) în gaură (sau în bortă) de șoarece = (nici) în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, (nici) în gaură de șarpe, v. șarpe. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta șoarecului nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. ◊ Compuse: șoarece-de-cîmp = mic rozător de cîmp, care face stricăciuni în pepiniere, culturi de cereale etc. (Microtus arvalis). [Păsărelele] furnică pe jos ca niște șoareci-de-cîmp; nu pot zbura și copiii le prind cu mîna. BART, B. 168. Șoarecii-de-cîmp și mai ales chițoranii strică îndeajuns. PAMFILE, A. R. 92; șoarece-de-pădure = animal rozător, ceva mai mare decît șoarecele-de-casă, care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). – Variante: șoarec, șoaric (ȘEZ. II 107) s. m.

TRESTIE, trestii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, care crește pînă la 3-4 m înălțime, cu tulpina dreaptă, lemnoasă, goală în interior, cu frunze lungi, tăioase pe margini, cu flori în buchete la vîrful tulpinii, cu semințe aripate; crește în soluri umede, pe marginea lacurilor sau în ape liniștite, puțin adînci și este întrebuințată la diverse împletituri și îngrădituri (Phragmites communis); stuf. Păduri de trestii, ascuțite-n vînt, Se nasc și mor, în soare și viforniți. DRAGOMIR, P. 25. Trestiile galbene... foșneau atingîndu-și pămătufurile. SADOVEANU, O. VI 527. Acolo-n ochi de pădure, Lîngă trestia cea lină... Vom ședea în foi de mure. EMINESCU, O. I 54. ◊ (În metafore și comparații) Era înaltă, subțire trestie, cu ochi verzi. STANCU, D. 11. ◊ (Și în forma compusă trestie-de-baltă) Simțeam cum bolta se-nfioară, cum sînu-i uriaș tresaltă, Cum tremură înfrigurată sfioasa trestie-de-baltă. GOGA, C. P. 10. Mijlocul tău ca trestia-de-baltă și mersul tău ușor. DELAVRANCEA, A. 59. ◊ Compuse: trestie-de-cîmpuri (sau trestie-mică) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii; crește prin fînețe, pe margini de păduri și pe malurile rîurilor (Calamagrostis epigeios); trestie-de-zahăr = plantă erbacee, din familia gramineelor, cultivată în țările calde ca plantă industrială, din al cărei suc se fabrică zahăr (Saccharum officinarum). Încă din 1512 s-a început importul de negri din Africa pentru plantațiile de ananas, trestie-de-zahăr, cafea. RALEA, O. 28. Exploata zeci de moșii și visa culturi rare de orez și trestie-de-zahăr în țara noastră. SADOVEANU, E. 173; trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina lemnoasă, foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus Rotang). (Eliptic) O luă spre Jidovița agale... învîrtind între degete un baston de trestie. REBREANU, I. 60; trestie-mirositoare = obligeană.

câmp operator (med.) Porțiune pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală ◊ „[...] a simțit de sute de ori aripa morții peste câmpul său operatoriu, dar nimic n-a putut să-i adumbrească acea încântare, aproape copilărească, față de frumusețea «cu totul particulară», cum spune, a meseriei lui [de chirurg].” R.l. 12 II 85 p. 5 [și câmp operatoriu] (după fr. champ opératoire; DEX)

ȘOARECE ~i m. Mamifer rozător dăunător, de talie mică, cu blană cenușie, cu bot ascuțit și cu coadă lungă, subțire. ◊ ~ de câmp specie de șoarece care trăiește în câmp, cauzând mari daune semănăturilor. ~ de pădure specie de șoarece care trăiește în pădure. ~ de birou birocrat. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu ~ele a se amuza pe socoteala cuiva, ținându-l într-o permanentă încordare. (A nu scăpa) nici în gaură (sau nici în bortă) de ~ (a nu se putea salva) nici în cea mai ferită ascunzătoare. [Sil. șoa-re-ce] /<lat. sorex, ~icis

Câmpul Filaretului n. (în București), unde fu aclamată Constituțiunea din 15 Iunie 1848.

nemțișor m. pl. (de câmp) plantă ce crește prin câmpii și semănături, are proprietăți iritante și vermifuge (Delphinium consolida).

cîmp n., pl. urĭ (lat. campus, it. sp. pg. campo, pv. camp, fr. champ). Șes, loc, plan. Cîmp de bătaĭe, de bătălie, loc de bătălie. Fond pe care zugrăveștĭ ceva: cîmpu unuĭ tabloŭ. Teren de lucru, de muncă: cîmpu chimiiĭ. Pl. Munt. Hățurĭ. Cîmpu luĭ Marte, cîmp de exercițiĭ militare în vechea Romă și azĭ la Paris. M. pl. A-țĭ lua cîmpiĭ, a fugi de frică orĭ de întristare, a-țĭ lua lumea’n cap, a te retrage de lume. A bate cîmpiĭ, a vorbi în dodiĭ, fără înțeles.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

câmp s. n. / s. m., pl. n. câmpuri / m. câmpi (în: a bate/a-și lua câmpii)

câmp s. n., pl. câmpuri/s. m. pl. art. în expr. a bate/a-și lua câmpii

câmp s. n., pl. câmpuri (și câmpi în expr.: a bate, a lua câmpii)

câmp, -puri (dar: a lua, a bate câmpii).

cocoșel-de-câmp (plantă) s. m., pl. cocoșei-de-câmp, art. cocoșeii-de-câmp

frag-de-câmp (plantă) s. m., pl. fragi-de-câmp

garoa s. f., g.-d. art. garoafei; pl. garoafe

garoafă-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. garoafei-de-câmp; pl. garoafe-de-câmp

iarba-câmpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-câmpului

jale-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-câmp

molie-de-câmp (insectă) (desp. -li-e-) s. f., art. molia-de-câmp (desp. -li-a-), g.-d. art. moliei-de-câmp; pl. molii-de-câmp, art. moliile-de-câmp (desp. -li-i-)

nemțișor-de-câmp (plantă) s. m., pl. nemțișori-de-câmp

pătrunjel-de-câmp (plantă) (desp. pă-trun-) s. m., pl. pătrunjei-de-câmp, art. pătrunjeii-de-câmp

salată-de-câmp (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. salatei-de-câmp; pl. salate-de-câmp corectat(ă)

șoarece-de-câmp (animal) s. m., pl. șoareci-de-câmp

tămâiță-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. tămâiței-de-câmp; pl. tămâițe-de-câmp

cocoșel-de-câmp (plantă) s. m., pl. cocoșei-de-câmp, art. cocoșeii-de-câmp

!frag-de-câmp (plantă) s. m., pl. fragi-de-câmp

!garoafă-de-câmp s. f., g.-d. art. garoafei-de-câmp; pl. garoafe-de-câmp

!iarba-câmpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-câmpului

jale-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-câmp corectat(ă)

!molie-de-câmp (insectă) (-li-e-) s. f., art. molia-de-câmp (-li-a-), g.-d. art. moliei-de-câmp; pl. molii-de-câmp, art. moliile-de-câmp (-li-i-)

!nemțișor-de-câmp (plantă) s. m., pl. nemțișori-de-câmp

!pătrunjel-de-câmp (plantă) (pă-trun-) s. m., pl. pătrunjei-de-câmp, art. pătrunjeii-de-câmp

!salată-de-câmp (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. salatei-de-câmp; pl. salate-de-câmp corectat(ă)

!șoarece-de-câmp (animal) s. m., pl. șoareci-de-câmp

!tămâiță-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. tămâiței-de-câmp; pl. tămâițe-de-câmp

cocoșel-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoșei-de-câmp

garoafă de câmp s. f. + prep. + s. n.

molie-de-câmp s. f. (sil. -li-e), art. molia-de-câmp (sil. -li-a)

nemțișor de câmp s. m. + prep. + s. n.

pătrunjel-de-câmp s. m. (sil. -trun-)

șoarece de câmp s. m. + prep. + s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂMP s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheață = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producție. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noțional, câmp semantic; câmp noțional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.

BUMBAC-DE-CÂMP s. v. bumbăcariță.

COCOȘEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.

GAROA s. (BOT.) 1. v. garofiță de grădină. 2. garoafă de câmp v. garofiță; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiță, garoafă sălbatică, (reg.) floare-domnească; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) a) v. garofiță; b) v. garoafă de munte.

MORCOV-DE-CÂMP s. v. rușinea-fetei.

SALATĂ DE CÂMP s. v. grâușor, sălățea, untișor.

TRESTIE-MI s. v. trestie-de-câmp.

TRESTIE-NODUROA s. v. trestie-de-câmp.

ZAMBILĂ-DE-CÂMP s. v. toporaș, violetă, viorea.

jale2 s.f. (bot.) 1 (și jale-de-grădină) Salvia officinalis; jaleș, jaleș-de-grădină, salvie, salvie-de-grădină, ‹reg.› mierea-ursului (v. miere), nădragul-țiganului (v. nădrag), șalef, șerlai. 2 Salvia silvestris; coada-vacii (v. coadă), ‹reg.› brăileancă, corovatic, jaleș, năduf, salvie-de-pădure. 3 Stachys germanica; jaleș, ‹reg.› pavăză. 4 jale-cleioasă = jale-de-pădure = Salvia glutinosa; cinsteț, jaleș, jaleș-de-pădure, ‹reg.› brânca-porcului (v. brâncă1), brusturul-caprei (v. brustur), cocean-căpresc, iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), lăpuș, lăpuș-de-capră, lipan1, meduneț, miericică, salvie-busuioacă, salvie-cleioasă, salvie-sălbatică, slăbănog, sugar, șerlai, urechea-porcului (v. ureche), jale-de-câmp = Salvia pratensis; jaleș, jaleș-de-câmp, salvie, salvie-de-câmp, salvie-de-câmpie, salvie-de-câmpuri, ‹reg.› coada-vacii (v. coadă), iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), slăbănog, șerlai, urechea-porcului (v. ureche); (reg.) jale-de-munte v. Pojarniță. Sunătoare (Hypericum perforatum). 5 (reg.) v. Linariță (Linaria vulgaris).

jaleș s.m. (bot.) 1 (și jaleș-de-grădină) Salvia officinalis; jale2, jale-de-grădină (v. jale2), salvie, salvie-de-grădină, ‹reg.› mierea-ursului (v. miere), nădragul-țiganului (v. nădrag), șalef, șerlai. 2 Stachys germanica; jale2, ‹reg.› pavăză. 3 (și jaleș-de-câmp) Salvia pratensis; jale-de-câmp (v. jale2), salvie, salvie-de-câmp, salvie-de-câmpie, salvie-de-câmpuri, ‹reg.› coada-vacii (v. coadă), iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), slăbănog, șerlai, urechea-porcului (v. ureche). 4 (și jaleș-de-pădure) Salvia glutinosa; cinsteț, jale-cleioasă (v. jale2), jale-de-pădure (v. jale2), ‹reg.› brânca-porcului (v. brâncă1), brusturul-caprei (v. brustur), cocean-căpresc, iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), lăpuș, lăpuș-de-capră, lipan1, meduneț, miericică, salvie-busuioacă, salvie-cleioasă, salvie-sălbatică, slăbănog, sugar, șerlai, urechea-porcului (v. ureche). 5 (reg.) v. Coada-vacii (v. coadă). Jale2 (Salvia silvestris). 6 (reg. și jaleș-de-câmp, jaleș-sălbatic) v. Salvie. Urechea-porcului (v. ureche) (Salvia verticillata).

bumbac-de-cîmp s. v. BUMBĂCARIȚĂ.

CÎMP s. 1. (GEOGR.) cîmpie, șes, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.) 2. ogor, țarină, (pop. și poetic) glie, (pop.) răzor, (înv. și reg.) agru, (reg.) plan, (înv.) sat. (Iese la ~, la arat.) 3. (GEOGR.) cîmp de gheață = aisfild. 4. cadru, cerc, domeniu, sector, sferă, tărîm, zonă. (~ de preocupări, de activitate.) 5. cîmpul muncii = producție. (A intrat în ~.) 6. (LINGV.) cîmp asociativ = cîmp noțional, cîmp semantic; cîmp notional = cîmp asociativ, cîmp semantic: cîmp semantic = cîmp asociativ, cîmp noțional.

COCOȘEL-DE-CÎMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-cîinesc, iarba-cocoșului.

morcov-de-cîmp s. v. RUȘINEA-FETEI.

salată-de-cîmp s. v. GRÎUȘOR. SĂLĂȚEA. UNTIȘOR.

trestie-mi s. v. TRESTIE-DE-CÎMP.

trestie-noduroa s. v. TRESTIE-DE-CÎMP.

zambilă-de-cîmp s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîmp (-puri), s. n.1. Șes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porțiune, suprafață. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Pușcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (țărănesc, campestru); cîmpeancă, s. f. (țărancă); cîmpenesc, adj. (țărănesc, rustic); cîmpenește, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s. f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliță”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

câmp s.n. Metodă de analiză a lexicului unei limbi, interpretată și aplicată diferit după autori, dar având întotdeauna ca rezultat descrierea unor domenii lexicale concrete, cum ar fi numele de culori, numele de rudenie, ș.a. În toate descrierile câmpului se operează cu clase determinante de cuvinte și de sensuri.

câmp s.n. Metodă de analiză a lexicului unei limbi, interpretată și aplicată diferit după autori, dar având întotdeauna ca rezultat descrierea unor domenii lexicale concrete, cum ar fi numele de culori, numele de rudenie, ș.a. În toate descrierile câmpului se operează cu clase determinante de cuvinte și de sensuri.

ILUMINAREA CÂMPULUI DE LUPTĂ are drept scop iluminarea terenului și a obiectivelor inamice pentru mărirea efectului acțiunilor de luptă pe timp de noapte: ofensive, trageri cu armamentul de artilerie și de infanterie, bombardamente aeriene. Se realizează cu proiectile de artilerie și cu bombe de aviație cu încărcătură luminoasă (pentru zone apropiate și de mică întindere) și cu rachete luminoase cu parașută. Această acțiune se execută corelat cu utilizarea aparaturii optice pe timp de noapte și poate fi: continuă, pe toată durata acțiunii de luptă și periodică, în anumite momente.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎMP (lat. campus; unele sensuri după fr.) s. n. 1. Suprafață mare de pămînt, de obicei, plană, destinată agriculturii; șeș, cîmpie; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca cîmpului = lucrarea pămîntului. ◊ Artilerie de cîmp = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai la șeș sau pe un teren puțin accidentat. ◊ Loc. În plin cîmp sau în cîmp deschis = sub cerul liber, departe de orice așezare omenească. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a apuca) cîmpii = a) a porni orbește, fără țintă; b) a înnebuni, a o lua razna. ◊ A bate cîmpii = a divaga ♦ (GEOGR.) Porțiune de cîmpie, nefragmentată, situată între două văi principale (ex. C. Colentinei). ◊ C. de dune = porțiune de teren rezultată din îngemănarea dunelor, barcanelor etc. ◊ C. de pietre = cîmp alcătuit din blocuri sau sfărîmături adeseori mobile, formate prin dezagregare pe pantele slab înclinate. ◊ C. de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață formată din blocuri, care, mărindu-și dimensiunile, se contopesc; aisfild. 2. (METEOR.) C. baric = distribuția în spațiu a presiunii atmosferice la un moment dat. Pe hărțile sinoptice de la sol se reprezintă prin izobare, iar pe cele de la înălțime prin izohipse.C. de înaltă presiune v. anticiclon; c. de joasă presiune v. ciclon. 3. (MILIT.) C. de luptă = porțiune de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru. ◊ C. de tragere = a) porțiune de teren amenajată pentru executarea exercițiilor militare cu cu trageri; b) unghi orizontal sau vertical în limitele căruia poate executa trageri o gură de foc numai prin modificarea poziției țevii, fără deplasarea afetului. ◊ C. de mine = porțiune de teren sau de apă pe care s-au plantat mine pentru a împiedica trecerea inamicului. ◊ C. de observare = spațiu cuprins cu privirea sau cu un aparat optic în limitele căruia se desfășoară o activitate de observare. ◊ C. vizual = porțiune de spațiu cîtă poate fi cuprinsă cu privirea. ♦ (FILOZ.) C. ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor și obiectelor care desemnează limitele istorice în interiorul cărora se elaborează o știință, o doctrină, o creație culturală etc. ◊ C. epistemologic = ansamblul schemelor sau configurațiilor inconștiente dintr-o perioadă istorică dată ce stau la temelia cunoașterii. ◊ C. de activitate = domeniu de activitate; limitele între care se desfășoară o activitate. 4. (FIZ.) Regiune în spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată (ex. c. acustic, c. de viteze etc.); mărimea (scalară, vectorială, tensorială sau spinorială) care caracterizează starea locală a acestei regiuni. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita pondero-motoare asupra corpurilor. Ex. c. gravitațional (v. gravitațional), c. electric (v. electric), c. magnetic (v. magnetic) etc. ♦ Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule (ex. c. electromagnetic, c. mezonic etc.). 5. Mulțime de valori ale uneia sau ale mai multor mărimi variabile. ◊ C. de toleranțe = intervalul dintre valorile maximă și minimă admise în care se poate găsi dimensiunea efectivă a unei piese. 6. (MED.) C. operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ Fîșie de pînză sterilă care delimitează plaga operatorie. 7. (ARTE PL.) Fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine pastică, un motiv ornamental etc. ♦ Suprafața colorată a scutului pe care se înscriu armele. ♦ (CINEMAT.) Spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea pe o peliculă cinematografică. 8. (INFORM.) Componentă adresabilă a unei structuri date. 9. (MAT.) Corp comutativ (ex. Cîmpul lui Galois). ◊ C. de evenimente = perechea formată dintr-o mulțime de evenimente aleatoare (numite evenimente elementare) și un clan (corp) borelian de părți ale acesteia.

CÎMPUL PÎINII, cîmpie în apropiere de com. Șibot (jud. Alba). Aici, oastea transilvană condusă de Ștefan Báthori, voievodul Transilvaniei, și Pavel Chinezul, comitele Timișoarei, a învins în oct. 1479 o puternică armată turcească alături de care a luptat și domnul Țării Românești, Basarab Țepeluș.

OBÂRȘIA DE CÂMP, com. în jud. Mehedinți, situată în câmpia Blahniței, pe cursul inferior al râului Drincea; 2.121 loc. (2003). Nod rutier. Viticultură. Pe terit. satului Izimșa au fost descoperite urmele unei așezări rurale romane (villa rustica) în care s-au găsit țigle, olane, bucăți de mozaic și monede din sec. 4. Biserica Sfântul Nicolae (1802) și conac (1892), în satul O. de C.

SEACA DE CÂMP, com. în jud. Dolj, situată în C. Desnățuiului; 2.144 loc. (2005). Biserica Sf. Nicolae (1856), în satul S. de C.

CÎMP subst. 1. Cîmp/u, Ion (T-Jiu) -ești, ceată (Î Div). 2. + -oniu, Cîmponiu, Domnica, buc., act.; Cîmpeanu, derivat de apartenență locală.

ADONIS L. RUSCUȚĂ, COCOȘEI DE CÎMP, fam. Fianunculaccae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, cca 38 specii, erbacee. Flori hermafrodite, actinomorfe, roșii sau galbene, eu pînă la 20 petale. Frunze de mai multe ori fidate. Fructe formate din mai multe nucule monosperme.

Adonis aestivalis L., « Cocoșei de cîmp ». Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori cu pînă la 10 sepale glabre, galbene-roșietice, iar petalele plane, roșii-cărămizii, la bază cu macule negre. Frunze verzi-închis, de cîteva ori fidate, cu diviziunile liniare. Plantă anuală, înaltă pînă la 55 cm, cu tulpină dreaptă.

Delphinium consolida L., « Nemțișori de cîmp ». Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori neregulate (sepale albastre, azurii, pubescente, cu pinten ascuțit) albastre, roze, albe, dispuse terminal pe tulpini și ramificații în raceme alungite pe pedunculi uniflori. Plantă (cca 0,50-1,20 m înălțime) anuală. Tulpină dreaptă, ramificată spre vîrf, ușor pubescentă. Frunze alterne, divizate în segmente liniare. Fruct, capsulă solitară.

Adonis – Dintre toți muritorii despre care vorbește mitologia greacă, Adonis este prezentat ca fiind mai frumos decît cel mai frumos dintre zei. Însăși Afrodita, zeița frumuseții, s-a îndrăgostit de el. Heine, în poezia Sărbătoare de primăvară (tradusă de Șt. O. Iosif), descrie durerea cumplită a fecioarelor la moartea lui Adonis. Numele lui Adonis a ajuns astfel, ca antonomază, termenul superlativ de comparație și de apreciere pentru înfățișarea fizică a unui bărbat. În poezia Fata craiului din cetini, Coșbuc folosește comparația: „lat-aci pe Făt-frumosul… El, un Adonis”. MIT.

Et campos ubi Troia fuit (lat. „Și cîmpurile unde a fost Troia”) – hemistih al lui Vergiliu (Eneida, III, 12). Marele poet descrie Troia distrusă de război. Supraviețuitorii, conduși de Enea, părăsesc ruinele orașului. Versul ilustrează situația tristă a celor nevoiți să se despartă de patria lor, sau de un loc drag și pustiit. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și lua câmpii / lumea în cap expr. 1. a pleca la întâmplare / fără nici un țel (de disperare, de durere etc.) 2. a ajunge la disperare

câmpul luncii expr. (glum.) șomaj.

Intrare: câmp
câmp1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmp
  • câmpul
  • câmpu‑
plural
  • câmpuri
  • câmpurile
genitiv-dativ singular
  • câmp
  • câmpului
plural
  • câmpuri
  • câmpurilor
vocativ singular
plural
câmp2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Numai la pl. art. (câmpii) în expresie.
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmp
  • câmpul
  • câmpu‑
plural
  • câmpi
  • câmpii
genitiv-dativ singular
  • câmp
  • câmpului
plural
  • câmpi
  • câmpilor
vocativ singular
plural
Intrare: Câmp
Câmp nume propriu
nume propriu (I3)
  • Câmp
Intrare: bumbac-de-câmp
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbac-de-câmp
  • bumbacul-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • bumbac-de-câmp
  • bumbacului-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: capul-câmpului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capul-câmpului
plural
genitiv-dativ singular
  • capului-câmpului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocoșel-de-câmp
cocoșel-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoșel-de-câmp
  • cocoșelul-de-câmp
plural
  • cocoșei-de-câmp
  • cocoșeii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • cocoșel-de-câmp
  • cocoșelului-de-câmp
plural
  • cocoșei-de-câmp
  • cocoșeilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: frag-de-câmp
frag-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frag-de-câmp
  • fragul-de-câmp
plural
  • fragi-de-câmp
  • fragii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • frag-de-câmp
  • fragului-de-câmp
plural
  • fragi-de-câmp
  • fragilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: garoafă-de-câmp
garoafă-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garoafă-de-câmp
  • garoafa-de-câmp
plural
  • garoafe-de-câmp
  • garoafele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • garoafe-de-câmp
  • garoafei-de-câmp
plural
  • garoafe-de-câmp
  • garoafelor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: iarba-câmpului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarba-câmpului
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbii-câmpului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: jale-de-câmp
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jale-de-câmp
  • jalea-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • jale-de-câmp
  • jalei-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: jaleș-de-câmp
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jaleș-de-câmp
  • jaleșul-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • jaleș-de-câmp
  • jaleșului-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: molie-de-câmp
molie-de-câmp substantiv feminin
  • silabație: mo-li-e- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molie-de-câmp
  • molia-de-câmp
plural
  • molii-de-câmp
  • moliile-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • molii-de-câmp
  • moliei-de-câmp
plural
  • molii-de-câmp
  • moliilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: morcov-de-câmp
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcov-de-câmp
  • morcovul-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • morcov-de-câmp
  • morcovului-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nemțișor-de-câmp
nemțișor-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemțișor-de-câmp
  • nemțișorul-de-câmp
plural
  • nemțișori-de-câmp
  • nemțișorii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • nemțișor-de-câmp
  • nemțișorului-de-câmp
plural
  • nemțișori-de-câmp
  • nemțișorilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: pătrunjel-de-câmp
pătrunjel-de-câmp substantiv masculin
  • silabație: pă-trun- info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrunjel-de-câmp
  • pătrunjelul-de-câmp
plural
  • pătrunjei-de-câmp
  • pătrunjeii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • pătrunjel-de-câmp
  • pătrunjelului-de-câmp
plural
  • pătrunjei-de-câmp
  • pătrunjeilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: salată-de-câmp
salată-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salată-de-câmp
  • salata-de-câmp
plural
  • salate-de-câmp
  • salatele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • salate-de-câmp
  • salatei-de-câmp
plural
  • salate-de-câmp
  • salatelor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-câmp
șoarece-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-de-câmp
  • șoarecele-de-câmp
plural
  • șoareci-de-câmp
  • șoarecii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • șoarece-de-câmp
  • șoarecelui-de-câmp
plural
  • șoareci-de-câmp
  • șoarecilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: tămâiță-de-câmp
tămâiță-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâiță-de-câmp
  • tămâița-de-câmp
plural
  • tămâițe-de-câmp
  • tămâițele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • tămâițe-de-câmp
  • tămâiței-de-câmp
plural
  • tămâițe-de-câmp
  • tămâițelor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: trestie-de-câmp
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-de-câmp
  • trestia-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-de-câmp
  • trestiei-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-mi
  • trestia-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-mici
  • trestiei-mici
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-noduroa
  • trestia-noduroa
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-noduroase
  • trestiei-noduroase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zambilă-de-câmp
zambilă-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zambilă-de-câmp
  • zambila-de-câmp
plural
  • zambile-de-câmp
  • zambilele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • zambile-de-câmp
  • zambilei-de-câmp
plural
  • zambile-de-câmp
  • zambilelor-de-câmp
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

câmp, câmpurisubstantiv neutru

  • comentariu Doar în expresiile (?) și (?) și doar în forma de plural articulat se folosește varianta masculină câmpii. Unele surse mai vechi o menționează și în alte contexte. DOOM 2
  • 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Acum 18 ani, auziți voi, acum 18 ani alergam pe cîmpul acesta... la această oră. SAHIA, N. 19. DLRLC
    • format_quote La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. DLRLC
    • format_quote Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Cerul viscole stîrnea, Și cu fulgi prin neguri cîmpii așternea. ALECSANDRI, P. A. 76. DLRLC
    • format_quote Vînară munții cu urșii, Văile cu fiarele, Cîmpurile cu florile. TEODORESCU, P. P. 177. DLRLC
    • format_quote De-ar veni luna lui mai, Să-mi aud ceriul tunând... Cai în cîmpuri nechezînd. ALECSANDRI, P. P. 287. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. DEX '09 NODEX
      • format_quote Patria-mi își deșfășoară Cîmpii veșnic roditori. MACEDONSKI, O. I 7. DLRLC
      • format_quote Adună toată drăcimea și-o pune la lucru pe cîmp. CREANGĂ, P. 158. DLRLC
      • format_quote Dragă mi-i mîndră micuță, Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431. DLRLC
      • 1.1.1. Munca câmpului = lucrarea pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Artilerie de câmp = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote În cîteva minute sînt afară, la cîmp. CARAGIALE, O. II 15. DLRLC
    • 1.4. Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adverbială În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altă ceva. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
    • chat_bubble A bate câmpii = a se abate de la subiect; a vorbi într-aiurea. DLRLC NODEX
  • 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote O vorbă, o căutătură, un gest al nostru intră ca un ferment, ca o sămânță nouă în cîmpul de observație al copilului. VLAHUȚĂ, O. A. 196. DLRLC
    • format_quote În teatru avea cîmp deschis. CARAGIALE, O. III 10. DLRLC
    • 2.1. Câmp de luptă (sau de bătaie) = porțiune de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Curtea întreagă a fabricii se transformă într-un cîmp de luptă. SAHIA, N. 37. DLRLC
      • format_quote figurat Această concurență – putere oarbă și inconștientă – lucrează așa de bine, încit aruncă toată viața socială într-un cîmp de luptă. GHEREA, ST. CR. II 310. DLRLC
    • 2.2. Câmp de exploatare = porțiune dintr-un zăcământ cuprinsă între două galerii. DLRLC
    • 2.3. Câmp de experiență = teren de cercetări experimentale. DLRLC
    • 2.4. Câmp de aterizare = loc amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor. DLRLC
    • 2.5. Câmp de joc = teren pe care se desfășoară jocul echipelor sportive. DLRLC
    • 2.6. Câmp de tragere = teren amenajat pentru executarea exercițiilor de tragere. DEX '09 DLRLC
    • 2.7. Câmp de curse = loc unde se desfășoară alergările de cai. DLRLC
    • 2.8. Câmp de activitate sau (rar) câmpul muncii = domeniu de activitate, limitele între care se desfășoară o activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vechimea în câmpul muncii. DLRLC
    • 2.9. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. DEX '09 DLRLC MDN '00
      • format_quote figurat Scopul producției socialiste este deci omul cu cerințele sale, spre deosebire de scopul producției capitaliste, unde omul nu înseamnă nimic, unde omul și cerințele sale dispar din cîmpul vizual. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 44. DLRLC
  • 3. fizică Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • format_quote Câmp sonor. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Formă specială a materiei care se distinge prin repartiția continuă în spațiu și prin capacitatea de acțiune mecanică, prin intermediul căreia se exercită interacțiunile între corpuri electrizate. DLRLC
      • 3.1.1. Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. DEX '09 DEX '98
      • 3.1.2. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca acelea care se exercită între doi magneți vecini. DEX '09
  • 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Câmp electromagnetic. DEX '09 DEX '98
  • 5. medicină Fâșie de pânză sterilă care delimitează plaga operatorie. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 5.1. Câmp operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. DEX '09 MDN '00
  • 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cîmpul portretului era albastru, în dreapta și în stînga chipului, perdele roșii. EMINESCU, N. 156. DLRLC
    • diferențiere Fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. MDN '00
  • 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 7.1. Câmp lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. MDN '00
  • 8. filozofie Câmp ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor și ideilor delimitate istoric în interiorul cărora se elaborează o doctrină, o știință, o creație culturală etc. DEX '09
  • 9. informatică Cea mai mică unitate dintr-un sistem bază de date care poate fi accesată. DEX '09
    • diferențiere Subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. MDN '00
  • 10. Spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. MDN '00
etimologie:

bumbac-de-câmpsubstantiv masculin

capul-câmpuluisubstantiv masculin articulat

cocoșel-de-câmp, cocoșei-de-câmpsubstantiv masculin

frag-de-câmp, fragi-de-câmpsubstantiv masculin

garoafă-de-câmp, garoafe-de-câmpsubstantiv feminin

  • 1. Garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (?). DEX '09 DLRLC
    sinonime: garofiță

iarba-câmpuluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera). DEX '09

jaleș-de-câmpsubstantiv masculin

  • 1. Salvie de câmpie (Salvia pratensis). MDA2
    sinonime: salvie
  • 2. Plantă ierboasă cu tulpină și frunze păroase, cu flori galben închis, care crește pe locuri aride și nisipoase (Stachys recta). MDA2

morcov-de-câmpsubstantiv masculin

nemțișor-de-câmp, nemțișori-de-câmpsubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu flori albastre sau roz, cu fructul o capsulă (Delphinium Consolida). DLRLC
    sinonime: pintenaș

pătrunjel-de-câmp, pătrunjei-de-câmpsubstantiv masculin

  • 1. Numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major). DEX '09 DLRLC

șoarece-de-câmp, șoareci-de-câmpsubstantiv masculin

  • 1. Mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius). DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Păsărelele] furnică pe jos ca niște șoareci-de-cîmp; nu pot zbura și copiii le prind cu mîna. BART, B. 168. DLRLC
    • format_quote Șoarecii-de-cîmp și mai ales chițoranii strică îndeajuns. PAMFILE, A. R. 92. DLRLC

tămâiță-de-câmp, tămâițe-de-câmpsubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). DEX '09

trestie-de-câmpsubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios). DEX '09 DLRLC

zambilă-de-câmp, zambile-de-câmpsubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii

Un articol lingvistic