BĂNĂȚEAN, -Ă, bănățeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor (1), privitor la Banat ori la bănățeni; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

bălățan, ~ă smf, a vz bănățean

bănățan, ~ă smf, a vz bănățean

bănățean, ~ă [At: HEM 3189 / V: (reg) bălățan, ~țan, ~ă / Pl: ~eni, ~ene / E: Banat + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Banatului. 3-4 smf, a (Persoană) din Banat. 5 smp Populație care locuiește în Banat. 6-7 a Care aparține (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (1-2). 8-9 a Privitor la (Banat sau) bănățeni (5) Si: bănățenesc (3-4). 10-11 a Care este specific (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (5-6). 12 smf (Reg) Țigan de laie. 13 sf (Bot; reg) Varietate de struguri.

bănățeán, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Banatului. 2 adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor, care se referă la Banat sau la bănățeni; originar din Banat; bănățenesc. • pl. -eni, -ene. /nm. pr. (provincie istorică în România) Banat + -ean.

BĂNĂȚEAN I. adj. 🌍 Din Bănat, al locuitorilor din Bănat: graiul ~. II. BĂNĂȚEAN sm. BĂNĂȚEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor, locuitoare din Bănat.

BĂNĂȚEAN, -Ă, bănățeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

BĂNĂȚEAN¹, bănățeni, s. m. Bărbat care locuiește în Banat sau este originar din Banat.

BĂNĂȚEAN², -Ă, bănățeni, -e, adj. Din Banat, originar din Banat, care aparține Banatului. Grai bănățean.

BĂNĂȚEAN, -Ă, bănățeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care locuiește în Banat sau este originară de acolo. – Din Banat + suf. -ean.

BĂNĂȚEAN² ~eni m. Persoana care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean

BĂNĂȚEAN¹ ~eană (~eni, ~ene) 1) Care aparține Banatului sau populației lui; propriu Banatului. 2) Care provine din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean

bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ.

bănățean adj. m., s. m., pl. bănățeni; adj. f. bănățeană, pl. bănățene

bănățean adj. m., s. m., pl. bănățeni; adj. f. bănățeană, pl. bănățene

bănățean s. m., adj. m., pl. bănățeni; f. sg. bănățeană, pl. bănățene

BĂNĂȚEANU 1. Vlad B. (1900-1963, n. Timișoara), lingvist și filolog român. S-a ocupat de limba latină („Sur les désinences de l’indicatif parfait en latin”), greacă, armeană clasică („La traduction arménienne des tours participaux grecs”). Între 1937 și 1947 a editat publicația „Revue des études indo-européennes”. 2. Tancred B. (1922-1985, n. Siret), etnograf și istoric de artă populară. Fiul lui B. (1). Autor de studii și lucrări privind mai ales portul și ceramica românească („Portul popular din Țara Oașului”, în colab., „Ceramica din Vama”, „Ceramica din Glogova”, „Portul popular din Maramureș”, „Arta populară bucovineană”).

BĂNĂȚEAN adj. bănățenesc. (Graiul ~.)

BĂNĂȚEAN adj. bănățenesc. (Graiul ~.)