BRANHIOPOD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

branhiopod sn [At: DEX² / P: ~hi-o ~ / Pl: ~e / E: fr branchiopodes] 1 (Lpl) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda). 2 Animal din ordinul branhiopode (1).

branhiopod s.n. (zool.; la pl.) Ordin de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, prevăzut cu formații branhiale, care servesc la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. • sil. -hi-o-. pl. -e. /<fr. branchiopodes; cf. gr. βράγχιον „branhie”, πούς, ποδός „picior”.

BRANHIOPOD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopodes.

BRANHIOPODE s.n.pl. Subclasă de crustacee inferioare cu corpul segmentat, prevăzut cu formații branhiale; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiopod. / < fr. branchiopodes, cf. gr. branchia – branhie, pous – picior].

BRANHIOPODE s. n. pl. subclasă de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, cu formații branhiale. (< fr. branchiopodes)

branhiopod (desp. -hi-o-) s. n., pl. branhiopode

branhiopod (-hi-o-) s. n., pl. branhiopode

branhiopod s. n., pl. (sil. -hi-o-) branhiopode

BRANHIO- (BRANCHIO-) „branhii, lamele branhiale”. ◊ gr. brankhia „urechi de pești, branhii” > fr. branchio-, germ. id., engl. id. > rom. branhio- și branchio-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care își are originea în branhii; ~mer (v. -mer), s. n., segment al mezodermului visceral; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci inferioare care parazitează în vasele sanguine din lamelele branhiale ale peștilor; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare, cu corpul segmentat și prevăzut cu formații branhiale; ~steg (v. -steg), adj., care acoperă branhiile; ~stome (v. -stom), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are branhiile unite cu gura. 2. s. n. pl., Gen de cefalocordate, al căror tip este amfioxul; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție fizică prin care peștii sînt antrenați către o apă mai oxigenată; ~zaur (v. -zaur), s. m., animal amfibiu din carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra.