BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

box³ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr box [-calf]] Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie.

box² sn [At: CONTEMPORANUL V, 204 / Pl: ~uri / E: fr boxe] 1 Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale Si: pugilistică, pugilat, pugilism. 2 Armă mică de atac, ușor adaptabilă la mână (alcătuită dintr-o bucată de metal în formă de patru inele în care se introduc cele patru degete alăturate ale mâinii).

box¹ sm [At: HI, 120 / V: mops, mox / Pl: bocși / E: nct] (Adesea atributiv, pe lângă „câine”) Rasă de câini cu botul negru și turtit folosiți și la vânătoare.

box³ s.n. v. bax.

box² s.n. Piele de vițel prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. Îi cumpără ghete de box foarte mari (CĂL.) • pl. -uri. /<engl. box[-culf].

box¹ s.n. 1 (sport) Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, aplicîndu-și lovituri după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism. ◊ Gală de box v. gală. 2 Armă albă, constînd într-o placă de metal cu găuri pentru degete, avînd zimți pe marginea exterioară, cu care se atacă ținînd pumnul strîns. • pl. -uri. /<fr. boxe.

*BOX² (pl. boxuri) sn. 1 ⛹ Sport (de origine engleză) constînd din lupta a doi adversari cu pumnii (🖼 564): brațele luase pozițiunea unui atlet de ~ (I.-GH.) ¶ 2 ⚔️ Armă alcătuită dintr’o bucată de metal, cu găuri, pe unde se introduc degetele, și cu care atacă cineva cu pumnul strîns (🖼 565) [fr. < eng.].

*BOX¹ (pl. bocși) sm. 🐒 = MOPS.

BOX¹ s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

BOX¹ s. n. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică.

BOX² s. n. Piele de vițel prelucrată, din care se fac fețe de încălțăminte. Ghete de box.

BOX² s. n. Piele de vițel prelucrată, din care se fac fețe de încălțăminte. – Fr. box[-calf] (<engl.).

BOX¹ s. n. 1. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică. 2. Armă alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete cu care se atacă cu pumnul strîns. – Fr. boxe (<engl.).

BOX² s.n. Piele de vițel special tăbăcită, din care se fac pantofi, ghete etc. [Pl. -xuri. / < engl., fr. box-calf].

BOX¹ s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constînd dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținînd pumnul strîns. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

BOX¹ s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. (< fr. boxe)

BOX² s. n. piele de vițel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc. (< engl. box/-calf/)

box s. n. (anglicism) Cutie (de țigări) ◊ „[...] era vorba despre amenzi aplicate în dolari unor nave străine (pe lângă prea obișnuitele peșcheșuri în natură: box-uri de «Kent», whisky etc.), sume din care doar o părticică intra în vistieria țării [...]” R.l. 10 X 91 p. 5 (din engl. box; DEX, DN3 – alte sensuri)

BOX² n. Piele de bovine special tăbăcită, folosită pentru confecționarea fețelor la încălțăminte. /<fr., engl. box

BOX¹ n. Gen de luptă sportivă între doi atleți care se bat cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale, respectând strict anumite reguli; pugilism. /<fr. boxe, engl. box

box n. 1. instrument de luptat cu pumnii la Englezi; 2. buldog.

*1) box m., pl. cșĭ (d. mops). Mops mare, buldog, cîne scund, gros și supărăcĭos.

*2) box n., pl. urĭ (fr. boxe, pugilat în Anglia, d. to box, a se pumni). Pugilat, bătaĭe cu pumniĭ. Un fel de armă metalică în care intră degetele și care servește la lovit ca cu pumnu.

*3) box, boaxă adj., pl. bocșĭ, boaxe (d. box 1). Fam. Cu fața ca un buldog: om box, față boaxă.

BAX, baxuri, s. n. Cutie de diferite dimensiuni, în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii. – Din engl. box.

bax s.n. Cutie (de diferite dimensiuni) în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel. Un bax de țigări are douăzeci de pachete. ◆ Conținutul unei asemenea cutii. S-a băut un bax de sucuri. • scris și box. pl. -uri. /<engl. box.

BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box)

box³ (piele; sport) s. n.

box¹ (armă) s. n., pl. boxuri

box² (câine de rasă) (înv.) s. m., pl. bocși

box¹ (rasă de câini) s. m., pl. bocși

box³ (armă) s. n., pl. boxuri

box² (piele, sport) s. n.

box (câine buldog) s. m., pl. bocși

box (piele de bovine, sport) s. n.

box (armă) s. n., pl. boxuri

bax s. n., pl. baxuri

*bax s. n., pl. baxuri

bax s. n., pl. baxuri

box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

box s. m. – Piele de vițel. Engl. box calf, de la o marcă de piele americană, pe la 1890, care reprezenta un vițel (calf) într-o ladă (box). Același cuvînt engl., prin intermediul fr. boxe, a dat în rom. boxă, s. f. (compartiment).

BOX s. v. buldog, mops.

BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuși, (rar) pugilat, pugilistică.

box s. v. BULDOG. MOPS.

BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuși, (rar) pugilat, pugilistică.

box, boxuri, s.n. (reg.) 1. Piele de vițel tăbăcită, din care se fac fețele de încălțăminte. 2. (prin exten.) Cremă de pantofi. – Din eng. box calf, de la o marcă de piele americană (1890), care reprezenta un vițel (calf) într-o ladă (box) (DER).

box, boxuri, s.n. – (reg.) 1. Piele de vițel special tăbăcită, din care se fac fețele de încălțăminte. 2. (prin extensie) Cremă de pantofi. – Din eng. box calf, de la o marcă de piele americană, pe la 1890, care reprezenta un vițel (calf) într-o ladă (box) (DER); din fr. boxe (DELR).