Bonifacio n. strâmtoare între Corsica și Sardinia.

Bonifaciu m. 1. (St.) apostolul Germaniei, fundă vestita mănăstire dela Fulda; 2. nume a nouă papi (418-1404).

BONIFACIO, Andrés (1863-1897), om politic filipinez. Conducător al răscoalei populare din Filipine împotriva dominației spaniole (1896). A intrat în conflict cu unul dintre locotenenții săi, José Aguinaldo, fiind înfrînt. Judecat, condamnat la moarte și executat.

BONIFACIO, str. în M. Mediterană, între ins. Corsica și Sardinia. Lungime: c. 19 km; lățime: 16-21 km. Ad. max.: 69 m. Numeroase ins. și stînci.

BONIFACIO, numele a nouă papi. Mai importanți: B. VIII (Benedetto Caetani) (1294/1295-1303). A dat formularea cea mai categorică principiilor primatului universal al papalității, intrînd în conflict cu regele Franței, Filip IV cel Frumos, din ordinul căruia a fost arestat la Anagni (1303).