BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

bomboană¹ sf [At: GORJAN, H. I, 81/5 / Pl: ~ne / E: ctm boboană + bombăni] (Reg) Boboană (1).

bomboană² sf [At: NEGRUZZI, S. III. 70 / V: (înv) bonbon sn / Pl: ~ne / E: fr bonbon] 1 Mic produs de cofetărie (cu suprafața exterioară) tare, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., de diverse forme și culori. 2 (Fig; fam) Copil sau lucru drăgălaș Si: bombonea (3), bombonică (3). 3 (Fig; fam) Persoană plină de solicitudine Si: bombonea (4), bombonică (4). 4 (Fig; îe) (Ultima) ~ pe colivă Știre proastă. 5 (Fig; îae) Element negativ care se adaugă unei situații dificile.

bomboană s.f. 1 Produs de cofetărie, de obicei mic, rotund sau oval, de diverse forme și culori, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., avînd compoziții, umpluturi și arome diferite. Unul dintre domni scoate o pungă de bomboane (AGÂR.). ◊ Bomboane spirtoase v. spirtos. 2 Fig. (fam.) O persoană simpatică sau un lucru drăgălaș. O bomboană de copil. ◊ Compar. Dulce ca o bomboană. 3 Expr. Bomboana de pe tort = partea cea mai bună a unui lucru. Bomboana de pe colivă = ceva nefolositor, prost. • pl. -e. și (înv.) bombon s.n. / <fr. bonbon.

*BOMBOANĂ (pl. -ne) sf. 🍽 Soiu de zaharicale fabricate de cofetari [fr. bonbon].

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Produs de cofetărie, fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culori, gust și forme diferite (mici bile, mici bastonașe etc.). – Din fr. bonbon.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. V. zaharicale. Nu uită... să-mi întindă cutia cu două sute cincizeci de grame de bomboane fandante. PAS, Z. I 97. După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta în alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328. Mergi la cofetărie, de-mi adă vro două ocale de bomboane. ALECSANDRI, T. I 276. ♦ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane drăgălașe. O bomboană de fată.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. – Fr. bonbon.

BOMBOANĂ s.f. Preparat (de cofetărie) de diferite forme. [Var. (înv.) bombon, bonbon s.n. / < bomboane, pl. lui bombon < fr. bonbon].

BOMBOANĂ s. f. preparat de cofetărie de mici dimensiuni, cu compoziții, umpluturi și forme diferite. (< fr. bonbon)

BOMBOANĂ ~e f. Produs de cofetărie, de diferite forme și consistențe, preparat din caramel sau din ciocolată aromatizat (și colorat). [G.-D. bomboanei; Sil. -boa-nă] /<fr. bonbon

*bomboánă (oa dift.) f., pl. e (fr. bonbon). Zaharica făcută de cofetar. V. cofeturĭ și acadea.

bonbon sn vz bomboană

bombon s.n. v. bomboană.

BOMBON s.n. v. bomboană.

BONBON s.n. v. bomboană.

bomboane f. pl. tot felul de zaharicale.

bomboană s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bomboană s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bomboană s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bomboană

bomboană (bomboane), s. f. – Produs de cofetărie de forme diferite, caramelă. – Var. (înv.) bombon. Fr. bonbon. – Der. bombonieră, s. f., din fr. bonbonnière.

bomboană fondantă expr. (adol., iron.) tip antipatic.

bomboane agricole expr. semințe prăjite de floarea-soarelui sau dovleac.

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi.

BOMBOANĂ s. (prin Transilv.) puiț. (A servit o ~ cu lapte.)

BOMBOANĂ s. (prin Transilv.) puiț. (A mîncat o ~ cu lapte.)