BLAGOVEȘTENIE n. pr. f. (Pop.) Buna Vestire. – Din sl. blagovĕštenije.

blagoveștenie sf [At: VARLAAM, C. II, 67/2 / V: -ște, -veaș-, -viș-, -tene / Pl: ~ii / E: vsl влаговѣшение] (Pop; lpl) Bunavestire.

blagoveștenie s.f. (bis.; pop.; nm. pr.) Bunavestire. • g.-d. -iei. /<slav. благовѣщенне.

BLAGOVEȘTENIE, -VIȘT-, (mai adesea pl. BLAGOVEȘTENII) sf. ⛪ 1 Buna-Vestire (25 Martie): la Blagoveștenii... a cumpărat un crap mare și borțos (CAR.) ¶ 2 Stoborul Blagoveșteniilor 👉 BLAGOVEȘNIC [vsl.].

BLAGOVEȘTENIE s. f. (Pop.) Bunavestire. – Din sl. blagovĕštenije.

BLAGOVEȘTENIE, blagoveștenii, s. f. (Mai ales la pl.) Numele unei sărbători religioase; bunavestire.

BLAGOVEȘTENIE s. f. (Bis.) Bunavestire. – Slav (v. sl. blagovĕštenije).

BLAGOVEȘTENIE f. reg. Sărbătoare creștină, marcată la 25 martie, închinată vestirii nașterii lui Isus Hristos; Buna-Vestire. /<sl. blogovĕštenije

blagoveștenie f. buna-vestire; stoborul blagoveșteniilor, sărbătoare băbească ce cade la 26 Martie, zi rea de boale și lovituri (v. stobor). [Slav. BLAGOVĔȘTENIĬE].

blagoveșténie f. (vsl. blagovĭešteniĭe). Sărbătoarea Bunei Vestiri. V. stobor.

blagoveaștenie sf vz blagoveștenie

blagoveste sf vz blagoveștenie

blagoveștene sf vz blagoveștenie

blagoviștenie sf vz blagoveștenie

Blagoveștenie (sărbătoare) (pop.) (desp. -ni-e) s. propriu f., art. Blagoveștenia (desp. -ni-a), g.-d. art. Blagoveșteniei

Blagoveștenie (pop.) (-ni-e) s. propriu f., art. Blagoveștenia (-ni-a), g.-d. art. Blagoveșteniei

Blagoveștenie s. pr. f. (sil. -ni-e), art. Blagoveștenia (sil. -ni-a), g.-d. art. Blagoveșteniei

BLAGOVEȘTENIE < sl. Ьлагокщеиніе. var. Blagovește. Segmentat în Blago-Vește. 1. 1. Blaga apare ca nume b. în Ardeal și Moldova (Dm; 17 A II 233; Sd XI și XVI; Răc 15; Ard), rar în Muntenia: f. (Sd XI 87 ) și s. 2. Blagu pren. (IO 255); -l (Ard II; Met. 96). 3. Derivate: Blagea t,; Blăgan, Blăg/eni, -ești, -eri₉ Blăgoi ss. 4. Probabile: Blaghe, Dragul (17 BIV 485); + sl. Aкта „dar”. Blagodești s.(17B II 241 ); + -otă, Blagot I. (Sur XXV). 5. Prob. Blaha, N. act.; Blașcă, ard., -acestea sub infl. ucr. și slovacă (com. G. Ivănescu). II. 1. Veștea T., olt. (Sd XXII 351). 2. Cont. cu subst. veste: Vest/ea., act.; -escu (Scan).

BLAGOVEȘTENIE s. v. buna-vestire.

blagoveștenie s. v. BUNAVESTIRE.

Blagoveștenie, s.f. – (25 martie) Bunavestire. Prima mare sărbătoare de primăvară. Se dezleagă limba păsărilor. „În această zi se curăță grădinile și se fac focuri din resturi vegetale în grădini. Tot acum femeile înconjoară grădina și casa cu un lanț înroșit în foc, cu o secure și o bucată de cauciuc în mână ca o făclie. Se tămâia întreaga livadă. Femeia lovește pomii și zice: De ce ai făcut anul trecut numai două mere? Să faci mai multe anul acesta! Sau, ca să rodească pomii, erau loviți cu un topor și se zicea: Măi, pomule, îi fa’ poame ori nu? Dacă nu, te tai” (Ioana Dăncuș, în Acta Musei, 2004: 135). „La Blagoveștenie afumam roată casa cu cârpe puse pe făraș și jar, să fii ferit tot anu’ de zermi” (Bilțiu, 2009: 61-66; Săcel). În ziua respectivă fetele se scăldau în vale, pentru a fi frumoase și văzute de băieți. ♦ Stratul creștin (de unde și numele) se referă la vestea pe care Arhanghelul Gabriel i-o va da Fecioarei Maria că va concepe și va naște un fiu. Tradiția spune că Maria avea doar 15 ani când a fost vizitată de Gabriel. – Din sl. blagověštenije (Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).