Bellerophon m. Mit. erou mitic, învingător al Himerei și al Amazonelor; scrisoarea lui Bellerophon, scrisoare perfidă și fatală pentru aducătorul ei.

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, și al Eurymedei. Săvîrșind din greșeală o crimă, Bellerophon e nevoit să-și părăsească patria și să se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo însă Antea, soția lui Proetus, se îndrăgostește de el. Cu toate că Bellerophon îi respinge dragostea, el trezește gelozia lui Proetus care-l îndepărtează, trimițîndu-l la curtea socrului său, Iobates, spre a fi ucis. Ca să-l piardă, Iobates îi dă o serie de însărcinări: să se lupte cu himera (v. și Chimaera), pe care Bellerophon izbutește s-o omoare, călărind pe calul său înaripat Pegasus (v. și Pegasus), să se războiască cu amazoanele, pe care le învinge etc. Plin de admirație față de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfîrșește prin a-i cruța zilele și a-i da pe fiica sa de soție, împreună cu o parte din regat. Scăpat de răzbunarea muritorilor, Bellerophon e urmărit totuși de mînia zeilor. El se duce în pustiu unde, după o viață retrasă, moare în cele din urmă departe de oameni. Într-o altă variantă, mînat de o trufie oarbă, el ar fi încercat să ajungă pe calul său înaripat, pînă la lăcașul zeilor. A fost însă prăvălit de Zeus înapoi pe pămînt, unde și-a curmat singur viața.