bamă sf [At: PISCUPESCU, O. 194/21 / V: (reg) ~mbă~ / Pl: ~me (reg) ~mi / E: tc bamya, bamye] 1 Plantă leguminoasă, ierboasă, din familia mobaceelor, cu frunze mari verzi-închise, cu flori galbene având miezul brun sau violaceu și fructul în formă de capsulă cu numeroase semințe cenușii-verzui, cultivată ca plantă alimentară (Hibiscus esculentus). 2 (Prc) Fructul comestibil al bamei (1).

bámă s.f. 1 (bot.) Plantă anuală leguminoasă, din familia malvaceelor, originară din India, cu frunzele mari, cordiforme, cu florile galbene avînd mijlocul brun sau violaceu, cu fructele în formă de capsulă, păroase, de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus). 2 Restr. Fructul comestibil al bamei. • pl. -e. și (reg.) bámbă s.f. /<tc. bamya, bamye, cf. și bg. бама.

BAMĂ (pl. -me), BAMIE, Mold. BAMBĂ (pl. -be) sf. 🌿 Plantă ierboasă originară din India, și cultivată ca plantă alimentară, la noi, în Grecia, în Siria, în Egipt și în America, pentru fructele ei de forma unor teci de ardei pline de semințe și care, culese cînd sînt încă necoapte, se prepară în bucătărie ca legumă (Hibiscus esculentus) [tc. bamia].

BAMĂ, bame, s. f. (Munt., Mold.; mai ales la pl.) Legumă de formă piramidală, cu cinci muchii, de culoare verde, acoperită cu perișori și plină de semințe cenușii-verzui; planta care produce această legumă (Hibiscus esculentus). Domnu Tase tîrguise pătlăgele roșii, cartofi noi, bame, toate pe alese. BASSARABESCU, V. 44. Grădinarii seamănă mai cu osebire... varza și ceapa, după aceea praz, ardei... bame etc. I. IONESCU, M. 357.

BAMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă al cărei fruct de culoare verde, acoperit cu perișori și plin de semințe, se folosește în alimentație; fructul acestei plante (Hibiscus esculentus). – Tc. bamja, bamje.

BAMĂ ~e f. 1) Plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentație. 2) Fructul acestei plante. /<turc. bamya

bámă f., pl. e (turc. [d. ar.] bamia). O plantă malvacee al căreĭ fruct, de forma unuĭ ardeĭ mic în 6-8 colțurĭ, se consumă ca legumă (hibiscus esculentus). Fructu acesteĭ plante. – În Mold. bambă.

bambă sf vz bamă

bámbă s.f. v. bamă.

BAMIE sf. 👉 BAMĂ.

bambe f. pl. Mold. V. bame.

bame f. pl. (Mold. bambe) leguminoasă, în forma unei teci de ardeiu, plină de semințe, întrebuințată în bucătărie (Hibiscus esculentus). [Turc. BAMIA].

bamă s. f., g.-d. art. bamei; pl. bame

bamă s. f., g.-d. art. bamei; pl. bame

bamă s. f., g.-d. art. bamei; pl. bame

bamă

bame pl.

bamă (bame), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.

BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger.